Conform sistemului Federației Dentare Internaționale de notare a dinţilor 46 corespunde:
primului premolar superior din dreapta
primului molar inferior din dreapta
primului premolar superior din stânga
primului premolar inferior din stânga
primului molar superior din stânga
sistemului Federației Dentare Internaționale de notare a dinţilor 34 corespunde:
caninului superior din dreapta
caninului inferior din stânga
caninului inferior din dreapta
Pentru Relatie Centrica este caracteristic:
poziţia cea mai înaltă, posterioară şi neforţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
poziţia cea mai înaltă, anterioară şi neforţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
poziţia medie a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
poziţia posterioară, forţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
poziţia cea mai inferioară şi medie a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
Pentru poziţia de Ocluzie Centrică este caracteristic:
condilii articulari ai mandibulei se deplasează din Relatie Centrica posterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5 mm
condilii articulari ai mandibulei se deplasează din Relatie Centrica inferior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5 mm
condilii articulari ai mandibulei se deplasează din Relatie Centrica anterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5 mm instalându-se la baza pantelor tuberculilor articulari
condilii articulari ai mandibulei se deplasează din Relatie Centrica în poziţia medie a foselor articulare cu 0,1–1,5mm
condilii articulari ai mandibulei se rotesc în fosele articulare făcând o mişcare de 0,1 – 1,5 mm
Spaţiul de inocluzie fiziologică în mediu este egal cu:
0,5 – 1,0 mm
1,0 – 1,5 mm
2,0 – 3,0 mm
3,5 – 4,0 mm
4,5 – 5,0 mm
Elementele componente ale sistemului stomatognat (aparatului dento-maxilar) sînt:
nasul
urechele
muşchii orofaciali şi mobilizatori a mandibulei
craniul
ochii
Perioada de modelare a sistemului stomatognat (ADM) corespunde:
perioadei intrauterine
perioadei postnatale pînă la 3 ani
3-6 ani
de la 16 ani pînă la sfîrşitul vieţii
6-16 ani
Factorii ce influenţează evoluţia sistemului stomatognat ( ADM):
climaterici
neuroendocrini
geografici
purtarea
fizionomici
Grosimea plăcilor corticale la mandibulă este în dependenţă de:
intensitatea respiraţiei
gradul de forţă pe care îl suportă mandibula în timpul funcţiei
stereotipul actului de masticaţie
funcţia glandelor salivare
funcţia analizatorică
Forţa absolută a muschilor ridicători ai mandibulei este:
290-300 kg
390-400 kg
490-500kg
590-600 kg
690-700 kg
Liniile de rezistenţă verticale (contraforsele) la maxilă sunt:
subnazale
nazo-frontale
palatinale
postero-anterioare
suborbitale
Muşchii masticatori cu inserţie pe mandibulă sunt:
transversali ai nasului
ridicători a buzei superioare
ridicători a aripelor nasale
orbiculari ai gurii
maseterici
Muşchii mimici (oro-faciali) sunt:
a limbii
pteriogoidieni externi
temporali
pterigoidieni interni
Definiţie “presiune masticatorie” este:
forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe un sector al arcadelor dentare în timpul funcţiei
forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe întreaga arcadă dentară la maxilă
forţa muşcilor ridicători, care se realizează pe întreaga arcadă dentară la mandibulă
forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe ambele arcade dentare în întregime
aşa forţă nu exzistă
Ungiul traectoriei articulare sagitale în mediu este:
25
33
40
60
50
Articulaţia temporo-mandibulară (ATM) este o articulaţie:
congruientă
incongruientă
convexă
concavă
convex-concavă
Spaţiul periodontal ca normă în regiunea apexului în mediu este egal cu:
2,5mm
0,25mm
0,17mm
0,09mm
0,35mm
Indicii medii a rezistenţei parodontului după Haber pentru incisivii centrali la bărbaţi sînt egale:
15 kg
20 kg
25 kg
30 kg
35 kg
Dinţii frontali au comun:
prezenţa 5 suprafeţe verticale
suprafeţele orale şînt convexe
suprafeţele verticale sunt concave
prezenţa ecuatorului în treimea cervicală
prezenţa a două şanţuri pe suprafeţele vestibulare
Dinţii se diferenţiază după:
semnul fosetelor
numărul dinţilor
semnul coletului
culoarea cerii
forma coroanei şi cuspizi
Suprafaţa vestibulară a incisivilor maxilari este:
dreptungiulară
romboiodală
alungită
conică
trunchi de con invers
Suprafeţele proximale ale dinţilor laterali sînt:
conice
trapezoidale
trunchi de con cu baza spre ocluzal
dreptungiulare cu laturile convexe
Pe suprafaţa orală a dinţilor frontali este prezent:
nui nimic
cingulum
tuberculul Black
tuberculul Carabelli
tuberculul Zuckerkordl
Cuspizii de sprijin a premolarilor şi molarilor formează suprafeţe de sprijin din:
cuspizii linguali ai premolarilor şi molarilor inferiori
cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor inferiori
cuspizii palatinali ai premolarilor şi molarilor superiori
cuspizii palatinali numai a premolarilor superiori
cuspizii palatinali numai a molarilor superiori
Formele fiziologice ale arcadelor dentare:
forma de “V”
forma de omega
forma de “M”
parabolă, elipsă
semicerc
Curba de ocluzie sagitală Spee este:
linia convenţională care va trece în zona dinţilor laterali a mandibulei tangenţial vîrfurilir cuspizilor vestibulari
dreaptă, trasată de la primul premolar pînă la ultimul molar mandibular
totalitatea dinţilor în arcadele dentare
linia care uneşte cuspizii vestibulari şi linguali ale dinţilor laterali maxilari
linia care uneşte numai cuspizii orali a dinţilor laterali maxilari
Curba de ocluzie transversală Monson-Willson este:
linia de contact a arcadelor dentare antagoniste
dreaptă, trasată de la primul premolar pînă la ultimul molar maxilar
curba imaginară care uneşte cuspizii vestibulari şi linguali de pe o hemiarcada cu cei omogeni de pe hemiarcada dentară opusă
linia care uneşte cuspizii orali a dinţilor laterali de pe o hemiarcadă
segmentul de cerc a cărui centru se află intraorbital
La semnele ocluziei centrice în ocluzia ortognată se referă:
fiecare dinte are numai un singur dinte antagonist
contact cu un antagonist au numai dinţii 4.1şi 3.1
cuspizii vestibulari al primului molar mandibular acoperă antagonistul
cheia ocluziei Angle nu este dereglată
lipsa contactului între dinţii frontali
Spaţiul minim de inocluzie e prezent la:
pronunţarea fonemei “S”
pronunţarea fonemei “F”
pronunţarea vocalei “A”
pronunţarea cuvîntului “treizeci şi trei”
prezenţa contactelor numai între marginile incisivale a dinţilor frontali
Bonwill consideră că profunzimea curbei de ocluzie sagitale Spee depinde de:
contracţia simetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
contracţia asimetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
de gradul de supraacoperire a dinţilor frontali inferiori de cei superiori
caracterul produselor alimentare
Bonwill consideră că contactele dento-dentare dintre arcadele dentare în trei puncte la mişcarea de propulsie a mandibulei se instalează datorită:
actului de deglutiţie
curburii de ocluzie sagitală Spee
planului de ocluzie
ariilor ocluzale
curburii de ocluzie transversale Monson-Willson
Fenomenul Cristhensen sagital se caracteriziază cu:
apariţia unui spaţiu de inocluzie completă în zonele laterale ale arcadelor dentare la mişcarea de propulsie a mandibulei
contacte multiple dintre arcadele dentare în ocluzia centrică
contacte maximale dintre arcadele dentare în ocluzia centrică
contracţia maximală a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
contracţia medie a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
Din tipurile de ocluzie fiziologică fac parte:
dreaptă sau cap-la-cap
deschisă
încrucişată
închisă
adîncă
Fenomenul Cristhensen lateral se caracterizează prin:
apariţia spaţiului dintre arcadele dentare pe partea de balans la mişcarea de lateralitate a mandibulei
apariţia spaţiului dintre arcadele dentare pe partea activă (lucrătoare) la mişcarea de lateralitate a mandibulei
absenţa spaţiului dintre arcadele dentare la mişcarea de propulsie a mandibulei
contacte dento-dentare maximale dintre arcadele dentare
contracţie simertică, bilaterală maximă a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
Segmentul frontal al planului de ocluzie este paralel:
liniei trago-nazale
planului Camper
liniei bipupilare
liniei mediane a feţei
liniei interincisivale
Planul orizontal Camper trece:
de la marginea inferioară a aripii nazale pînă la centrul tragusului
de la spina nazală posterioară pînă la marginea superioară a conductelor auditive externe
de la spina nazală posterioară pînă la marginea inferioară a conductelor auditize externe
pe marginea incisivală a dinţilor frontali inferiori
pe marginea incisivală a dinţilor frontali superiori
Semnele caracteristice ale ocluziei ortognate pentru toţi dinţii sînt:
fiecarea dinte este în contact cu doi dinţi antagonişti cu excepţia incisivilor centrali inferiori şi a molarilor de minte de pe maxilă
fiecarea dinte este în contact numai cu dintele antagonist
fiecarea dinte este în contact numai la actul de deglutiţie
fiecare dinte este în contact numai la actul de fonaţie
dinţii între arcadele dentare nu contactează
Planul de ocluzie în zona frontală trece:
pe marginea incisivală a incisivilor centrali inferiori
pe marginea incisivală a incisivilor centrali superiori
pe marginea incisivală a incisivilor laterali superiori
în zona ecuatorului anatomic a dinţilor frontali superiori
în zona cervicală a incisivilor superiori
Aria de ocluzie este o suprafaţă:
formată din succesiunea suprafeţelor ocluzale ale fiecărui dinte în parte
imaginară
anterioară
posterioară
nereală
Datorită curburii sagitale de ocluzie Spee la închiderea arcadelor dentare în ocluzie centrică se v-a observa că:
dinţii laterali superiori nu întretae planul de ocluzie
dinţii laterali superiori întretaie planul de ocluzie
dinţii laterali iferiori întretae planul de ocluzie
dinţii laterali iferiori cu feţele ocluzale ating planul de ocluzie
dinţii laterali nu au nici un raport cu planul de ocluzie
Conform sistemului Federatiei Dentare Internationale de notare a dinţilor 13 corespunde:
caninului inferior din stanga
caninului superior din stanga
incisivului central superior din stanga
incisivului central inferior din dreapta
Conform sistemului Federatiei Dentare Internationale de notare a dinţilor 24 corespunde:
primului premolar inferior din dreapta
premolarului doi inferior din stanga
primului premolar superior din stanga
molarului doi inferior din dreapta
primului molar superior din stanga
Conform sistemului Federatiei Dentare Internationale de notare a dinţilor 32 corespunde:
incisivului lateral superior din stanga
incisivului central superior din dreapta
incisivului lateral inferior din dreapta
incisivului lateral inferior din stanga
Conform sistemului Federatiei Dentare Internationale de notare a dinţilor 48 corespunde:
primului molar superior din dreapta
molarului trei inferior din dreapta
molarului trei inferior din stanga
Conform sistemului Federatiei Dentare Internationale de notare a dinţilor 15 corespunde:
molarului doi superior din stânga
premolarului doi superior din dreapta
incisivului central din stanga
Conform sistemului Federatiei Dentare Internationale de notare a dinţilor 26 corespunde:
molarului doi inferior din stanga
Periodontiul este constituit din :
tesut conjunctiv adipos
tesut conjunctiv lax
tesut conjunctiv fibros
tesut conjunctiv elastic
tesut osos spongios
Arcada dentara prezinta cele doua zone topografice:
zona masticatorie si zona fizionomica
zona principala si zona secundara
zona superioara si zona inferioara
zona frontala si zona laterala
zona centrala si zona posterioara
Cementul:
este abundent vascularizat
conţine numeroase terminaţiuni nervoase
este localizat în zona coroanei dentare
este localizat în zona rădăcinii dentare
duritatea cementuliu este mai mare decăt cea a dentinei
Pulpa dentară:
derivă din ectoderm
reprezintă unitatea morfo-functionala a dintelui
este constituită dintr-un ţesut conjunctiv lax, nemineralizat
este constituită dintr-un ţesut conjunctiv dur, mineralizat
odată cu înaintarea în vârstă cresc dimensiunile pulpei dentare
Smalţul conţine:
substanţe neorganice - 3-4% substanţe organice - 96-97%
substanţe organice - 3-4 % substanţe neorganice - 96-97%
substanţe organice - 30% substanţe neorganice - 70%
substanţe organice -70% substanţe neorganice -30 %
substanţe organice -28 % substanţe neorganice -72%
Din punct de vedere practic deosebim urmatoarele variante de relatii ocluzale:
laterala din dreapta,laterala din stanga, centrica, oblica
anterioara ,posteriora,superioara si inferioara
mediana,anterioara,posterioara,laterala din dreapta si laterala din stanga
centrica,superioara din dreapta ,inferioara din stanga
centrica,anterioara,posterioara,laterala din dreapta si laterala din stanga
Planul Frankfurt:
este obtinut la trasarea unei linii care uneste punctele antropologice porion si orbital,de aceea mai e cunoscut si ca planul auriculoorbital.
trece sub planul Camper si este paralel cu el
imparte Sistemul Stomatognat in doua parti: inferioara si superioara.
este utilizat de catre proteticieni la determinarea ocluziei centrice la pacientii cu edentatii totale
acest plan imparte fata in trei parti proportionale:superioara,mijlocie si inferioara
Adamantina la colet este acoperită de cement în:
65% cazuri
25% cazuri
35% cazuri
10% cazuri
5% cazuri
Adamantina şi cementul la coletul dentar se întâlnesc cap în cap în:
30%
35%
12%
25%
50%
Între adamantină şi cement poate exista o breşâ în:
10%
65%
55%
100%
Care este formaţiunea structurală fundamentală a adamantinei:
Perikymatile
Diazoniile
Prismele de smalţ
Fisurile
Sectoarele aprismatice
Prismele de adamantină au striaţii transversale succesive care reflectă:
Dereglări de mineralizare
Dereglări structurale
Ritmul nictemeral de depuneri a sărurilor minerale
Proces de hipercalcinare
Proces de hipocalcinare
Care este unitatea structurală de bază a prismei smalţului:
Teaca prismei
Hidraţii de ioni asociaţi
Cristalele de natură apatoidă
Apa asociată
Apa liberă
În componenţa materiei anorganice a adamantinei calciul se conţine:
20%
37%
39,4%
În componenţa materiei anorganice a smalţului fosforul constitue:
17%
22,5%
18%
25,3%
Coraportul molar Ca/P în apatitele cristalelor smalţului constitue:
1,20
1,70
1,67
1,80
1,50
Dezintegrarea cristalelor adamantinei are loc cînd coraportul Ca/P este:
1,65
2,00
1,33
1,40
Coraportul Ca/P în adamantină rezistă la dezintegrare:
2,0
Fiecare cristal de adamantină are lungimea medie de:
160 nm
120 nm
200 nm
700 nm
900 nm
Fiecare cristal de adamantină are grosimea medie:
26 nm
35 nm
40 nm
20 nm
10 nm
Fiecare cristal de adamantină are un strat de hidraţi de ioni asociaţi de mărimea:
5A
8A
9A
10A
6A
Lăţimea medie a cristalului de adamantină este de:
20-30 nm
35-55 nm
40-70 nm
50-80 nm
90-95 nm
Distanţa dintre cristalele adamantinei este de:
15A
17A
25A
19A
20A
Pe lîngă apa asociată în smalţ există şi:
Limfă
Sînge
Saliva
Lichid bucal
Volumul total al apei în smalţ constitue:
5%
2,5%
3%
4,5%
3,8%
Cantitatea totală de proteine în adamantină este de:
0,10%
0,12%
0,15%
0,18%
0,19%
Adamantina are următoarea compoziţie anorganică:
36%
95%
99%
Peste câte ore după aplicarea aminoacizilor pe adamantină ei pătrund în dentină:
5 ore
3 ore
4 ore
3,5 ore
2 ore
Peste câte ore după aplicarea vitaminelor pe adamantină ele pătrund în dentină:
7 ore
6 ore
Procesele de acumulare de substanţe anorganice în adamantină sunt deosebit de intense în:
Al treilea an de la erupţie
Al patrulea an de la erupţie
Primul an de la erupţie
Al zecilea an de la erupţie
Primele 6 luni de la erupţie
Duritatea smalţului după scară Mohs este:
1-2 grade
3-4
5-6
5-7
5-8
Duritatea smalţului la mm2 variază după Wickers atingînd circa:
150 kg/mm2
100 kg/mm2
200 kg/mm2
250-800 unităţi
50 kg/mm2
Segmentele luminoase ale benzilor Gunther-Schreger sunt denumite:
Smalţ noduros
Perikymatii
Diazonii
Parazonii
Linii de suprapunere
Sectoarele întunecate din cadrul benzilor Guther-Schreger poartă denumirea de:
Linii Schreger
Benzi transversale
Liniile Retzius apar pe secţiune transversală prin dinte sub aspectul unor:
Smocuri de iarbă
Benzi continue paralele cu axul lung al dintelui
Formaţiuni fuziforme
Inele concentrice dispuse la intervale regulate
Inele concentrice dispuse la intervale neregulate
În ce zonă a coroanei dentare smalţul are grosime maximă:
Cusprizii premolarilor
Coletul molarilor
Cusprizii molarilor
Coletul incisivilor
Marginea incizală a incisivilor
Zona de predilecţie a fusurilor şmalţului este:
Zona coletului
Zona cuspizilor
Zona mijlocie a coroanei dentare
Treimea internă a smalţului
Treimea externă a smalţului
Care sunt fibrele specifice dentinei parapulpare:
Fibrele de reticulină
Fibrele elastice
Fibrele Ebner
Fibrele Şarpey
Fibrele Korff
Elementul structural caracteristic unui canalicul dentinar este:
Prezenţa fibrelor nervoase mielinice
Liniile de creştere Ebner
Calibrul uniform
Prezenţa fibrelor Şarpey
Îngustarea periferică a calibrului
Unde se depozitează dentină secundară la premolarii inferiori:
Treimea apicală a canalului radicular
Peretele oral al camerei pulpare
Podeaua camerei pulpare
Tavanul camerei pulpare
Peretele vestibular al camerei pulpare
Unde întâlnim cel mai des dentina terţiară:
În dentina radiculară a vârstnicilor
În dentina coronară a vârstnicilor
Sub fosetele ocluzale
Sub şanţurile ocluzale
Sub cariile cu evoluţie lentă
În compoziţia lichidului dentinar întră:
Acizi graşi esenţiali
Aminoacizi liberi
Glucoproteine
Fosfolipide
Proteoglicani
Apă
Glucoză
Acetilcolină
Fructoză
Dizaharide
Masa principală a dintelui o constitue:
Cementul
Smalţul
Dentina
Pulpa
Vasele sangvine
În decursul vieţii are loc:
Micşorarea grosimii stratului de dentină
Mărirea grosimii stratului de dentină
Grosimea dentinei rămâne neschimbată
Are loc resorbţia dentinei
Are loc regenerarea dentinei
Grosimea dentinei la nivelul marginelor incizale a dinţilor frontali superiori este:
2 –2,5 mm
6 mm
3 – 5 mm
7 – 8 mm
6,7 – 6,8 mm
Grosimea dentinei cuspizilor este cuprinsă între:
3 – 7 mm
2 – 2,5 mm
7,5 – 8 mm
9 mm
1,2 mm
Cementul acelular este situat:
În regiunea apexului
Pe toată suprafaţa rădăcinii
În regiunea bifurcaţiei
În orificiul apical
La limita cu smalţul
Care sunt cele mai numeroase celule pulpare:
Plasmocitele
Macrofagocitele
Fibroblaştii
Granulocitele
Polimorfonuclearele neutrofile
Pulpa tânără conţine un număr de fibrile:
Mare
Redus
Nu conţine
Pulpa coronară comportă mai multe fibrile
Pulpa radiculară comportă mai multe fibrile
Prelungirile periferice a odontoblastelor sunt situate în:
Predentină
Dentină
Canaliculele dentinare
Stratul central
Stratul subodontoblastic
Stratul subodontoblastic al pulpei conţine:
Odontoblaste
Pulpocite
Histiocite
Celule plasmatice
Monocite
Cele mai numeroase celule ale pulpei sunt:
Odontoblastele
Fibroblastele
Histiocitele
Celulele plasmatice
Monocitele
Histiocitele pulpare pot deveni active căpătînd caractere de:
Macrofagocite veritabile
Fibroblaste
Periodonţiu este o formaţiune de origine:
Osoasă
Cartilagenoasă
Conjunctivă
Epitelială
Colajenoasă
Periodonţiul este situat în:
Alveolă
Fanta periodontală
Între lama compactă a alveolei şi cementul radicular
Între cementul radicular şi osul spongios
Între cement şi dentină
Periodonţiul se observă la stadiu:
De formare a primordiilor dentare
De diferenţiere a ţesuturilor primordiale dentare
De dentinogeneză
De constituire a lamei corticale a alveolelor
Odată cu începutul formării cementului radicular
Periodonţiul se definitivează:
Peste un an după erupţia dintelui
Imediat după formarea apexului rădăcinii
Aproximativ peste un an după formarea apexului
Peste doi ani după formarea apexului
Peste trei ani după formarea apexului
Periodonţiul este format din:
Ţesut conjunctiv
Ţesut osos
Ţesut cementar
Ţesut epitelial
Ţesut adipos
Precizaţi termenele de erupţie a incisivilor centrali permanenţi:
4 – 5 ani
5 – 6 ani
6 – 8 ani
7 – 8 ani
8 – 9 ani
Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor incisivilor centrali permanenţi:
6 ani
7 ani
8 ani
9 ani
10 ani
Precizaţi termenele de erupţie a incisivilor laterali permanenţi:
6 – 7 ani
Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor incisivilor laterali permanenţi:
Precizaţi termenele de erupţie a caninilor permanenţi:
9 – 10 ani
10 – 11 ani
Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor caninilor permanenţi:
13 ani
12 ani
11 ani
Precizaţi termenele de erupţie a premolarilor unu:
Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor premolarilor unu:
14 ani
Dezvoltarea dinţilor la om începe la a:
3 săptămână intrauterină
4 – 5 săptămâni
5 – 6 săptămâni
6 – 7 săptămâni
7 – 8 săptămâni
În procesul de dezvoltare a dinţilor se deosebesc faze:
2
3
4
5
6
Precizaţi lungimea embrionului în faza de iniţiere a primordiilor:
20 mm
19 – 20 mm
18 – 19 mm
11 – 19 mm
12 – 13 mm
Epiteliu bucal formează în mezenchim o îngroşare sub formă de:
Potcoavă
Linie
Cupă
Clopot
Triunghi
Placa buco – labială contribue la formarea:
Mugurilor dentari
Vestibulului oral
Adamantinei
Dentinei
Pulpei dentare
Din care lamă se dezvoltă dinţii temporari:
Din lama primară
Lama vestibulară
Plăcuţa secundară
Din lama dentară
Din ambele lame
Precizaţi mugurii căror dinţi permanenţi se dezvoltă din lama dentară primară:
Incisivii
Caninii
Premolarii
Molarii
Toţi dinţii
În care săptămână de viaţă întrauterină apar organele adamantinei a dinţilor temporari:
5 – 6 săptămână
6 – 8 săptămână
8 – săptămână
9 – săptămână
10 – săptămână
În care săptămână de viaţă intrauterină apare papila mezenchimală la dinţii temporari:
8
10
7
9
Care sunt celulele formatorii de smalţ:
Odontoblaştii
Preodontoblaştii
Ameloblaştii
În mod normal forma arcadei superioare este:
Elipsă
Trapez
Forma de U
Forma de V
Parabolă
În mod normal forma arcadei inferioare este:
La ce temperatură maximă reacţionează pulpa normală:
20 – 22
30 – 32
40 – 42
50 – 52
60 – 62
Care este zona indiferentă de reacţie a pulpei normale la exitanţi termici:
10 C
20 C
30 C
40 C
50 C
Care este limita inferioară de temperatură la care răspunde pulpa normală:
10 – 14 C
17 – 22 C
30 – 32 C
42 – 45 C
50 – 52 C
Pe suprafaţa palatinală a incisivului central superior permanent se prezintă o formaţiune cu numele:
Tubercul
Cingulum
Cupsid
Tuberculul Carabelli
Depresiune centrală
Pe suprafaţa linguală a incisivului central inferior se găseşte:
Foramen caecum
Două creste marginale şterse
Cingulum bine pronunţat
Burelete
Caninul permanent are forma fieţei vestibulare:
Daltă alungită
Dreptungiulară
Lopată
Conoidă
Daltă
Care dinte permanent are două canale radiculare:
Caninul superior
Primul premolar superior
Primul molar superior
Primul molar inferior
Molarul doi superior
La care dinte permanent e prezent tuberculul Carabelli:
Caninul permanent
Premolarul prim superior
Molarul prim superior
Molarul prim inferior
La care dinte permanent pe suprafaţa ocluzală sunt prezenţi cinci cuspizi:
Molarul unu superior
Molarul unu inferior
Molarul doi inferior
Molarul trei inferior
Molarul prim superior îndeplineşte mai multe funcţii, mai puţin una, care:
Mastecaţie
Stabilirea “cheii de ocluzie” după Angle
Fizionomie
Protecţia părţilor moi
Controlarea mişcărilor dentare din câmpul ocluzal anterior şi posterior
Cel mai mare dinte din grupul molarilor permanenţi este:
Molarul trei superior
Cel mai mic molar permanent este:
Cel mai mic dinte din grupul dinţilor permanenţi este:
Incisivul lateral superior
Molarul III superior
Molarul III inferior
Incisivul central inferior
Incisivul lateral inferior
Incisivul central superior permanent din dreapta se adnotează:
31
21
11
41
51
Incisivul lateral superior temporar din stânga e notat prin:
22
52
62
42
Arcada parabolică se caracterizează prin:
Curbura mai accentuată în regiunea frontală cu deschiderea spre lateral și o convergență în zona ultimilor molari
Curbură strînsă ușor aplatizată în regiunea frontală care se continuă spre distal sub formă a două linii divergente, identificîndu-se adeseori la mandibulă
Curbă ușoară în regiunea frontalilor care se continuă prin două linii divergente spre distal
Prezența mai frecvent la dentiția temporară
Reproducerea arcadelor antropoide
Arcadele eliptice se caracterizează prin:
Curbură mai accentuată în regiunea frontală cu deschiderea spre lateral și o convrgență în zona ultimilor molari
Arcadele hiperbolice se caracterizează prin:
Curbură ușoară în regiunea frontalilor care se continuă prin două linii divergente spre distal
Formele patologice a arcadelor dentare sunt:
În formă de „U”
în formă de M
hiperbolă
elipsă
Axele longitudinale a dinților superiori au inclinații:
Convergente în sens incisive (ocluzo)-apical
Divergente în sens incizo (ocluzo)-apical
Perpendiculare pe planul ocluzal
Apicale spre vestibular
Apicale spre lingual
La arcada superioara, dinții cu cel mai mare grad de înclinație în sens vestibulo-oral sunt:
Incisivii centrali
Incisivii laterali
La arcada superioară, dinții cu cel mai mic grad de înclinație în sens vestibule-oral sunt:
Premolarii primi
Premolarii secunzi
Axele longitudinale ale dinților inferiori au înclinații:
Divergente în sens incizo(ocluzo)-apical
Convergente în sens incisive(ocluzo)-apical
Apicale spre palatinal
Apicale spre distal
Dinții inferiori cu cel mai mare grad de înclinație în sens vestibulo-oral:
La maxilă cea mai mică arcadă, dintre arcada dentară, alveolară și bazală este:
Bazală
Alveolară
Inferioară
Superioară
Dentară
La mandibulă cea mai mică arcadă, dintre arcada dentară, alveolară și bazală este:
Periodonțiul este alcătuit din:
Țesut mezenchimal calcificat
Os alveolar
Țesut conjuctiv fibros
Țesut epitelial
Țesut conjuctiv lax
Localizarea inserției fibrelor dento-alveolare oblice este:
apexul rădăcinii și osul alveolar subiacent
1/3 media a rădăcinii și osul alveolar propiu-zis
Imediat superior de zona apicală a rădăcinii și osul alveolar propriu-zis
Zona cervicală radiculară și gingia marginală și aderentă
Rebordul alveolar și gingia marginală și aderentă
Localizarea inserției fibrelor dento-alveolare orizontale este:
De la zona cervicală a rădăcinii, sub JAC, la rebordul alveolar al osului alveolar propriu-zis
Între rădăcinile dinților pliriradiculari
La nivel cervical între fețele rediculare meziale și distale ale dinților adiacenți
Localizarea inserției fibrelor gingivale transseptale este:
Continuă, în jurul coletului
Localizarea inserției fibrelor gingivale circulare este:
Funcția de amortizare a periodonțiului prevede:
Mobilitatea patologică a dintelui în urma acționării forțelor masticatorii
Mobilitatea fiziologică a dintelui în urma acționării forțelor masticatorii
Mobilitate în sens mezio-distală a dintelui
Mobilitate în sens vestibulo-orală a dintelui
Mobilitate în axul său longitudinal
Relația centrică este o poziție:
Neforțată, nelimitată
Condiliană
Nu este o poziție constantă,stabilă
Nu poate fi înregistrată, transmisă și reprodusă
Care nu coincide cu poziția de intercuspidare maximă
Relația centrică este determinată de:
Ligamentele ATM
Contacte dento-dentare
Poziția mandibulei față de maxilă
Mișcările mandibulei în cele trei direcții
Tonusul mușchilor ridicatori ai mandibulei
Relația centrică poate fi influențată de :
Tonusul mușchilor coborîtori ai mandibulei
Tonusul mușchilor mobilizatori ai mandibulei
Mușchii mimici ai feței
Poziția de relație centrică poate fi determinată în:
Absența ocluziei
Prezența contactelor dento-dentare
Prezența contracții musculare anormale
Prezența poziției de intercuspidare maximă
Absența spațiului de inocluzie fiziologică
Pentru RC este caracteristic:
Pentru poziţia de OC este caracteristic:
condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC posterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5 mm
condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC inferior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5 mm
condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC anterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5 mm instalându-se la baza pantelor tuberculilor articulari
condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC în poziţia medie a foselor articulare cu 0,1–1,5mm
linia convenţională care va trece în zona dinţilor laterali a mandibulei tangenţial vîrfurilor cuspizilor vestibulari
Adîncimea curbei de ocluzie sagitală Spee maximă este:
La nivelul premolarului unu inferior fiind de 3-4 mm
La nivelul molarului unu inferior fiind de 1-3 mm
La nivelul molarului doi inferior fiind de 1-3 mm
La nivelul premolarului doi inferior fiind de 2-3 mm
La nivelul caninului inferior fiind de 1-2 mm
dinţii laterali superiori nu întretaie planul de ocluzie
dinţii laterali inferiori întretaie planul de ocluzie
dinţii laterali inferiori cu feţele ocluzale ating planul de ocluzie
Cu cît curba sagitală Spee este mai pronunțată cu atît:
Permite existența unor cuspizi mai înalți și mai adînci
Tulburările funcționale ale ocluziei sunt mai accentuate
Relieful ocluzal al dinților laterali trebuie să fie mai șters
Dinții tind să se deplaseze spre mezial
Mai mult tinde să propulseze mandibula
In plan frontal curba Monson –Wilson are:
Concavitatea orientată superior
Concavitatea orientată inferior
Dreaptă
Convexitatea orientată superior
Convexitatea orientată inferior
Din tipurile de ocluzie patologică fac parte:
Ocluzia ortognată
Ocluzia opistognată
Ocluzia cap-la-cap
Ocluzia distală
Ocluzia biprognată
Prognația corespunde următoarei clase după Angle:
Clasa I
Clasa II
Clasa III
Clasa IV
Clasa V
La semnele ocluziei distale se referă:
Poziția distală a molarului inferior față de molarul superior
Poziția mezială a molarului inferior față de molarul superior
Cuspizii palatinali ai molarilor superiori acoperă cuspizii vestibulari ai molarilor inferiori
Linia mediană deviată spre distal sau mezial
Poziția linguală a molarilor inferiori față de molarii superiori
La semnele ocluziei meziale se referă:
Poziția vestibulară a molarilor superiori față de molarii inferiori
Poziția mezială a molarilor inferiori față de molarii superiori
Ocluzia deschisă se caracterizează prin:
Frontalii superiori îi depășesc pe cei inferiori cu 1/3
Frontalii superiori nu ating frontalii inferiori
Frontalii superiori depășesc pe cei inferiori cu ½
Protruzia bimaxilară frontalilor
Retruzia bimaxilară frontalilor
fiecare dinte este în contact cu doi dinţi antagonişti cu excepţia incisivilor centrali inferiori şi a molarilor de minte de pe maxilă
de la spina nazală posterioară pînă la marginea inferioară a conductelor auditive externe
Prima grupă de cuspizi de sprijin este reprezentată de:
Cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor inferiori
Marginile incizale ale frontalilor inferiori
Cuspizii palatinali ai premolarilor și molarilor superiori
Marginile incizale ale frontalilor superiori
Cuspizii vestibulari ale premolarilor și molarilor superiori
În grupa a doua de cuspizi de sprijin se includ:
Din grupa a treia de cuspizi de sprijin fac parte:
Contactul tripodic se realizează în:
În două puncte
În patru puncte
Într-un punct
În cinci puncte
În trei puncte
Supraocluzia adîncă se consideră cînd:
Frontalii superiori ating marginile incisale a frontalilor inferiori
Frontalii superiori acoperă în 2/3 frontalii inferiori
Frontalii superiori acoperă în 1/3 frontalii inferiori
Frontalii superiori acoperă dinții inferiori pînă la linia coletului
Supraocluzia totală se consideră cînd:
După criteriul morfologic Angle a încadrat anomaliile dento-maxilare în:
Patru clase
Două clase
Trei clase
Cinci clase
Șase clase
La mișcarea de lateralitate condilul pe parte nelucrătoare se deplasează:
Anterior,medial și inferior
Inferior, lateral
Superior, posterior
Superior, anterior
Posterior,medial și inferior
Fenomenul Cristhensen sagital se caracterizează cu:
cu contracţia medie a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
curburii de ocluzie transversale Monson-Wills
