Care sunt principiile propuse și utilizate de către Florence Nightingale în îngrijirea pacienților?
a. Prelucrarea câmpului operator, mâinilor chirurgului și a pansamentului de pe plagă cu acid carbolic
b. Aer curat şi proaspăt, apă curată, păstrarea curățeniei, acces de lumină
c. Îmbrăcarea chirurgului în echipament steril și mască
d. Hemostază minuțioasă, atitudine atraumatică fată de țesuturi în timpul operației
e. Transportarea pacientului în mod urgent în spitalul universitar
Care sunt sarcinele de bază ale nurselor?
a. Profilaxia maladiilor
b. Tratamentul chirurgical al pacienților
c. Promovarea sănătății
d. Reducerea suferințelor pacienților
e. Organizarea asistenței medicale la pacienții
Ce include proveniență terminului ”Nurse”?
a. A promova
b. A alăpta
c. A trata
d. A îngriji
e. A compătimi
Cine din chirurgii ruși a acordat o deosebită atenție nurselor în îngrijirea răniților în timpul războiului?
a. Nicolai Pirogov
b. Serghei Iudin
c. Nicolai Burdenco
d. Nicolai Sklifosovski
e. Valentin Voino-Iaseneţkii
Cine este considerat fondatorul nursingului?
b. Louis Pasteur
c. Joseph Lister
d. Florence Nightingale
e. Alexander Fleming
Din ce an Asociația de Nursing din Moldova devine membru al Asociației Europene de Nursing?
a. Din 1993
b. Din 1995
c. Din 1997
d. Din 2000
e. Din 2018
În ce an a fost fondată Asociația de Nursing din Moldova?
a. În 1989
b. În 1992
c. În 1994
d. În 1997
e. În 2018
CS. Ce reprezintă antisepsia?
a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
b) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plagă
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode fizice
CM. Indicaţi etapele istorice de dezvoltare a antisepsiei.
a) Perioada antisepsiei listeriene
b) Perioada antisepsiei clasice
c) Perioada antisepsiei empirice
d) Perioada antisepsiei contemporane
e) Perioada antisepsiei prelisteriene
CS. Cine este fondatorul antisepsiei contemporane?
a) Ernest Bergmann
b) Kurt Schimmelbusch
c) Hippocrate
d) Louis Pasteur
e) Joseph Lister
CS. Ce antiseptic a fost utilizat de către Joseph Lister pentru distrugerea microorganismelor în plagă?
a) Cloramina
b) Alcoolul etilic 96%
c) Acidul carbolic
d) Sublimatul
e. Furacilina
CM. La metodele de antisepsie fizică se referă:
a. Iradierea plăgii purulente cu laser cu energie mare
b. Cavitaţia ultrasonică a plăgii purulente
c. Chimioterapia focarului purulent
d. Radioterapia focarului purulent
e. Revizia plăgii purulente cu o sondă butonată
CM. Spre deosebire de antiseptice, dezinfectantele se utilizează pentru:
a. Prelucrarea instrumentelor chirurgicale
b. Prelucrarea mânilor chirurgului înainte de operaţie
c. Prelucrarea câmpului operator
d. Prelucrarea încăperilor spitaliceşti
e. Prelucrarea cavităţilor purulente
CM. Ce complicaţii sunt caracteristice antibioticoterapiei?
a. Dereglări hormonale
b. Disbacterioza
c. Reacţii alergice
d. Formarea suşelor de microorganisme rezistente
e. Acţiune toxică asupra organelor interne
CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune indirectă?
a. Anatoxina tetanică
b. Serul antigangrenos
c. Т-activin
d. Gama-globulina antistafilococică
e. Bacteriofagul combinat
CM. Cele mai răspîndite tipuri de infecţie nozocomială printre pacienţii spitalizaţi sunt:
a) Infecţia căilor urinare
b) Infecţiile intestinale acute
c) Infecţiile căilor respiratorii
d) Infecţiile sistemului nervos central
e) Infecţiile plăgilor operatorii
CM. Conform clasificării anatomice a infecţiei chirurgicale postoperatorii deosebim:
a) Infecţia incizională asimptomatică
b) Infecţia incizională superficială
c) Infecţia incizională profundă
d) Infecţia incizională generalizată
e) Infecţia cavităţilor şi organelor
CS. Pe durata cărei perioade de timp un proces infecţios-inflamator, ce s-a dezvoltat în plaga după hernioplastie cu meşă sintetică, este definit ca infecţie nozocomială a plăgii operatorii?
a) O săptămână
b) Două săptămâni
c) O lună
d) Şase luni
e) Un an
CS. Ce reprezintă asepsia?
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plaga operatorie
CM. Care dintre posibilele surse de infecţie se referă la cele endogene?
a. Aerul din sala de operaţie
b. Instrumentele chirurgicale
c. Caria dentară cronică la un bolnav ce va fi supus intervenţiei chirurgicale de protezare a articulaţiei coxofemurale
d. Pielonefrita cronică la un bolnav ce va fi operat pentru hernie inghinală necomplicată
e. Materialul de sutură
CM. Indicaţi acţiunile necesare ale chirurgului în timpul pregătirii către operaţie.
a. Prelucrarea şi delimitarea cîmpului operator cu albituri sterile
b. Sterilizarea materialului de sutură
c. Prelucrarea mânilor
d. Îmbrăcarea mănuşilor
e. Îmbrăcarea măştii
CS. Cît de frecvent se efectuează curăţenia generală în sala de operaţie?
a. Zilnic
b. O dată în două zile
c. O dată în trei zile
d. O dată în săptămînă
e. O dată în lună
CS. Nivelul acceptat de contaminare microbiană a aerului în sala de operaţie constituie:
a. Sub 100 agenţi patogeni/m3
b. Sub 200 agenţi patogeni/m3
c. Sub 300 agenţi patogeni/m3
d. Sub 400 agenţi patogeni/m3
e. Sub 500 agenţi patogeni/m3
CS. Sterilizarea instrumenteleor chirurgicale metalice în pupinelă se petrece în următorul regim (timpul + temperatura):
a. 1 oră la 120 °С
b. 1 oră la 130 °С
c. 1 oră la 150 °С
d. 1 oră la 180 °С
e. 1 oră la 200 °С
CS. Fiind închisă casoleta Schimmelbusch păstrează sterilitatea conţinutului timp de:
a. 6 ore
b. 12 ore
c. 24 ore
d. 48 ore
e. 72 ore
CM. Mănuşile chirurgicale sterile se vor considera contaminate şi necesită a fi schimbate pe parcursul intervenţiei chirurgicale atunci cînd:
a. Mănuşa s-a rupt sau a fost perforată (înţepată)
b. Cu mâna în mănuşă a fost atins orice obiect nesteril
c. Mănuşa a fost murdărită cu sânge
d. Durata intervenţiei depăşeşte 60 minute
e. Mâna în mănuşă a coborât mai jos de nivelul centurii (brîului)
CS. Indicaţi cantitatea minimală de microorganisme, necesară pentru dezvoltarea infecţiei plăgii operatorii în lipsa implantului.
a. 100 microorganisme pe 1 g de ţesut
b. 1.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
c. Peste 10.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
d. Peste 100.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
e. Peste 1.000.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
CS. Ce metodă de control a sterilităţii instrumentelor chirurgicale şi al materialului de pansament este cea mai exactă?
a. Proba cu fenolftaleină
b. Testul cu acid ascorbic
c. Testul cu antipirină
d. Examenul bacteriologic
e. Termometria
CM. Prin ce se caracterizează metoda indirectă de control a sterilităţii?
a. Este cea mai exactă
b. Indică asupra prezenţei sau absenţei microorganismelor
c. Se utilizează doar pentru controlul calităţii sterilizării termice
d. Permite aprecierea gradului de contaminare bacteriană
e. Se utilizează în timpul fiecărei sterilizări
CS. Ce reprezintă infecţia nozocomială?
a. Infectarea bolnavului în timpul spitalizării sau în urma tratamentului
b. Infecţia specifică (tuberculoza, actinomicoza, sifilisul)
c. Noţiune convenţională, ce semnifică patologiile infecţioase ce au condiţionat spitalizarea în staţionar
d. Patologii chirurgicale purulente ale ţesuturilor moi cu localizare tipică
e. Patologii ale căilor respiratorii superioare, ca sursă a infecţiei endogene
CS. Indicaţi medicamentele de “prima linie” în efectuarea antibioticoprofilaxiei în chirurgia generală?
a. Aminoglicozide
b. Fluorchinolone
c. Cefalosporine de prima generaţie
d. Cefalosporine de generaţia a treia
e. Sulfanilamide
CМ. Cui aparţine descoperirea grupelor sangvine?
a. V.A.Iurevici
b. K.Landsteiner
c. N.K.Rozengart
d. J.Jansky
e. А.Wiener
CS. Ce reprezintă grupa sangvină?
a. Un complex de antigeni leucocitari
b. Un complex de imunoglobuline
c. Un complex de antigeni eritrocitari
d. Antigeni trombocitari
e. Antigeni transplantaţionali
CМ. Legea lui Ottenberg:
a. Permite transuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge IV
b. Permite transuzia de sînge de grupa I unui recipient cu grupa de sînge II
c. Afirmă că aglutinogenii eritrocitari din sîngele donatorului sunt diluaţi în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu aglutininele recipientului
d. Afirmă că aglutininele plasmei din sîngele donatorului sunt diluate în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu eritocitelele recipientului
e. Este valabilă în cazul transfuziei unei cantităţi mici de sînge (mai puţin de 500ml)
CS. Recipient „universal” (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
a. Grupei sangvine I
b. Grupei sangvine II
c. Grupei sangvineIII
d. Grupei sangvine IV
e. Grupei sangvine I şi IV
CМ. Pentru determinarea factorului Rhesus se utilizează:
a. Metoda cu anticorpi monoclonali anti-D
b. Testul Coombs (testul antiglobulinic indirect)
c. Metoda cu seruri standart anti-Rhesus
d. Reacţia de conglutinare cu folosirea gelatinei
e. Metoda cu anticorpi monoclonali anti-HLA
CМ. Metoda autohemotransfuziei se efectuează în felul următor:
a. Prelevarea sîngelui bolnavului se efectuează cu cîteva săptămîni pînă la operaţia planificată
b. Se colectează repetat cîte 400-500ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de o săptămînă
c. Se colectează repetat cîte 100-200ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de 2 zile
d. Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 12 ore pînă la operaţie
e. Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 72 ore pînă la operaţie
CМ. Hemodiluţia normovolemică preoperatorie acută prevede îndeplinirea următoarelor activităţi:
a. Exfuzia a 400-500 ml de sînge a bolnavului cu o săptămînă pînă la intervenţia chirurgicală
b. Exfuzia a 750-1000 ml de sînge a bolnavului nemijlocit înainte de începutul intervenţiei chirurgicale
c. Restabilirea volumului sîngelui prelevat prin administrarea substituienţilor sangvini
d. Restabilirea volumului sîngelui prelevat prin administrarea plasmei de la donator
e. Transfuzia ulterioară a sîngelui colectat bolnavului, intra- sau postoperator
CМ. Reinfuzia poate fi efectuată în caz de:
a. Hemoragie din ulcer gastric
b. Ruptură post-traumatică a splinei
c. Sarcină extrauterină întreruptă
d. Amputare post-traumatică a extremităţii inferioare
e. Traumatism închis al cutiei toracice cu hemotorax
CМ. Indicaţi componentele sîngelui folosite în transfuziologie:
a. Concentratul trombocitar
b. Imunoglobulina şi gama-globulinele
c. Trombina liofilizată
d. Plasma proaspăt congelată
e. Concentratul eritrocitar
CМ. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:
a. Plasma proaspăt congelată
b. Soluţia de albumină
d. Imunoglobulina şi gama-globulinele
CS. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:
a) Plasma proaspăt congelată
b) Soluţia Ringer
c) Concentratul trombocitar
d) Soluţia Hartmann
e) Crioprecipitatul
CS. La ce temperatură se păstrează concentratul eritrocitar conservat?
a. 0°C
b. -2-4°C
c. +4+6°C
d. +8+10°C
e. 0+1°C
CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar nu este indicată?
a. Mai mult de 60 g/l
b. Mai mult de 70 g/l
c. Mai mult de 80 g/l
d. Mai mult de 90 g/l
e. Mai mult de 100 g/l
CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar este indicată în dependenţă de anumite date clinice (starea generală a bolnavului, prezenţa patologiilor concomitente, severitatea hipoxiei)?
a. 40-60 g/l
b. 60-70 g/l
c. 70-100 g/l
d. 100-110 g/l
e. 110-120 g/l
CМ. Pragul valorii trombocitopeniei la care este indicată transfuzia de concentrat trombocitar este considerat:
a. Nivelul trombocitelor mai jos de 100x109/l (în prezenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
b. Nivelul trombocitelor mai jos de 50x109/l (în lipsa hemoragiei sau riscului acesteia)
c. Nivelul trombocitelor mai jos de 50x109/l (în prezenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
d. Nivelul trombocitelor mai jos de 100x109/l (independent de prezenţa riscului de hemoragie)
e. Nivelul trombocitelor mai jos de 20x109/l (în absenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
CМ. Transfuzia de plasmă proaspăt congelată:
a. Este necesară pentru restabilirea volumului sîngelui circulant
b. Este necesară pentru profilaxia şi tratamentul coagulopatiilor
c. Se efectuiază după decongelarea şi încălzirea ulterioară pînă la 37°С
d. De regulă, se transfuzează în doza de 15ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
e. De regulă, se transfuzează în doza de 5ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
CМ. Soluţiile cristaloide ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:
a. După administrarea intravenoasă părăsesc rapid patul vascular şi pătrund în ţesuturi
b. Au capacitatea de a rămîne în patul vascular al pacientului pînă la 8 ore
c. După perfuzia unui litru de soluţii, volumul de sînge circulant creşte cu aproximativ 250 ml
d. În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în volum ce depăşeşte de 3 ori volumul apreciat de sînge pierdut
e. În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în raport 1:1 la volumul de sînge pierdut
CМ. Soluţiile coloidale ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:
CM. În ce constă aprecierea valabilităţii sîngelui conservat pentru transfuzie?
a. Examinarea microbiologică a sîngelui donatorului
b. Controlul corespunderii datelor de pe eticheta containerului cu sîngele ce se conţine în aceasta
c. Determinarea factorului rhesus a sîngelui din container
d. Evaluarea vizuală a conţinutului containerului cu sînge
e. Controlul ermetismului containerului cu sînge
CS. Proba de compatibilitate individuală după sistemul ABO în caz de hemotransfuzie, apreciază reacţia de aglutinare dintre:
a. Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
b. Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
c. Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-40 C
d. Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-40 C
e. Eritrocitele recipientului şi leucocitele donatorului
CS. Ce probă se efectuiază la transfuzia de plasma proaspăt congelată?
a. Nu se efectuiază nici o probă
b. Proba la compatibilitate după grupă
c. Proba la compatibilitate după rezus
d. Proba biologică
e. Proba intradermală, la toleranţa plasmei
CМ. Conform clasificării contemporane, complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale se divizează în:
a. Acute (imediate)
b. Tardive
c. Amînate
d. Imune
e. Non-imune
CМ. Către complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale acute non-imune se referă:
a. Reacţiile pirogene
b. Reacţiile febrile antigenice non-hemolitice
c. Şocul hemotransfuzional
d. Leziunea pulmonară acută post-transfuzională sau sindromul “TRALI” (transfusion-related acute lung injury)
e. Supraîncărcarea circulaţiei sau “TACO” (transfusion associated circulatory overload)
a. Sepsisul acut şi şocul endotoxic
b. Intoxicarea cu citrat şi hiperkaliemia
c. Reacţiile alergice (urticaria)
d. Embolia cu aer, trombembolia
e. Reacţiile anafilactice
CМ. În timpul hemotransfuziei este posibilă contaminarea recipientului cu următoarele infecţii:
a. Virusul imunodeficienţei umane tip 1 şi 2
b. Hepatita virală B şi C
c. Hepatita virală A şi E
d. Sifilis
e. Citomegalovirus
CM. Către perioadele şocului hemotransfuzional nu se referă:
a. Perioada de şoc propriu-zisă
b. Perioada de oligo şi anurie (insuficienţei renale acute)
c. Perioada de septicotoxemie
d. Perioada de restabilire a diurezei (reconvalescenţei)
e. Perioada stabilizării hemodinamicii
CM. Indicaţi, care dintre patologiile enumerate se referă la infecţia chirurgicală.
a. Pneumonia acută
b. Hidrosadenita acută
c. Abcesul hepatic
d. Supuraţia plăgii postoperatorii
e. Pielonefrita cronică
CM. Care dintre procesele infecţioase se referă la infecţia chirurgicală acută specifică?
a. Antraxul
b. Sifilisul
c. Tetanosul
d. Actinomicoza
e. Tuberculoza
CM. Indicaţi factorii, asocierea cărora duce la dezvoltarea infecţiei chirurgicale.
a. Prezenţa microorganismelor patogene virulente
b. Hiperemia venoasă a ţesuturilor
c. Reacţia de răspuns al organismului la infecţie
d. Bacteriemia tranzitorie
e. Prezenţa porţilor de intrare a infecţiei
CM. Care dintre caracteristicile microorganismelor determină evoluţia infecţiei chirurgicale?
a. Invazivitatea
b. Virulenţa
c. Gradul de infectare
d. Toxicitatea
e. Sporogenia
CM. Indicaţi sursele posibile ale infecţiei chirurgicale.
a. Exogenă
b. Prin implantare
c. Prin contact
d. Endogenă
e. Aerogenă
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hiperemiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
a. Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
b. Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
c. Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
d. Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi compresia acestora de către edemul tisular
e. Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hipertermiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a durerii în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
CS. Caracterul pulsatil al durerii în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi este caracteristic pentru:
a. Faza de infiltraţie
b. Faza de contracţie a plăgii
c. Faza de resorbţie a exudatului inflamator
d. Faza de supuraţie (abcedare)
e. Faza de erupere spontană a abcesului prin tegument
CS. Ce indică simptomul de fluctuaţie în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi?
a. Formarea unei cavităţi cu conţinut purulent
b. Prezenţa procesului inflamator în stadiul de infiltraţie
c. Prezenţa gazului în ţesuturi
d. Caracterul anaerob neclostridian al infecţiei
e. Implicarea în procesul patologic a organelor subiacente
CM. Indicaţi modificările caracteristice în analiza generală a sîngelui în caz de infecţie chirurgicală acută.
a. Leucocitoză
b. Trombocitoză
c. Devierea spre stînga în formula leucocitară
d. Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor
e. Eozinofilie
CM. Indicaţi metodele paraclinice utilizate în diagnosticul infecţiei chirurgicale acute a ţesuturilor moi:
a. Analiza generală a sîngelui
b. Analiza generală a urinei
c. Examinarea ultrasonografică a ţesuturilor moi
d. Puncţia diagnostică
e. Biopsia
CM. Indicaţi regiunile corpului în care nu se dezvoltă furunculul.
a. Triunghiul nazo-labial
b. Regiunea cervicală posterioară
c. Suprafaţa palmară a mâinii
d. Peretele abdominal anterior
e. Talpa piciorului (plantei)
CM. În ce cazuri este indicată spitalizarea bolnavului cu furuncul?
a. În caz de furuncul pe coapsă la un copil de 7 ani
b. În prezenţa furunculului abcedat la un bolnav cu diabet zaharat grav
c. În localizarea furunculului pe talpa piciorului şi imposibilitatea exercitării funcţiei de sprijin de către extremitatea afectată
d. În localizarea furunculului în regiunea triunghiului nazo-labial
e. În cazul suportării patologiei respective în antecedente
CS. Tromboza sinusului cavernos reprezintă o complicaţie rară, dar foarte severă (şi deseori fatală) a furunculului cu localizare:
a. Pe suprafaţa laterală a nasului sau sub regiunea globului ocular
b. În regiunea temporală sau parietală
c. Pe suprafaţa posterioară a gîtului sau pe spate
d. În regiunea inghinală sau perineală
e. În regiunea axilară sau subclaviculară
CS. Inflamaţia purulentă a glandelor sudoripare se numeşte:
a. Carbuncul
b. Hidrosalpinx
c. Furuncul
d. Hidrosadenită
e. Dermatită axilară streptococică
CM. Ce afirmaţii, referitoare la abces, sunt corecte?
a. Temperatura corporală în patologia respectivă de regulă rămîne normală
b. Cavitatea abcesului se formează în centrul infiltratului inflamator
c. Deschiderea şi drenarea abcesului nu conduc la ameliorarea stării bolnavului
d. La examinarea clinică se determină simptomul de fluctuaţie
e. Ascensiunea temperaturii corporale de regulă este asociată cu frison
CM. Ce afirmaţii, referitoare la flegmon, sunt corecte?
a. Procesul purulent se răspîndeşte de-a lungul spaţiilor interfasciale şi celulare
b. Colecţia purulentă este delimitată de prezenţa capsulei piogene
c. Manifestările intoxicaţiei de regulă nu sunt pronunţate
d. Starea generală a bolnavului rămîne satisfăcătoare
e. Pacienţii necesită spitalizare şi intervenţie chirurgicală urgentă cu anestezie generală sau regională
CM. Carbunculul se caracterizează prin următoarele semne:
a. De regulă, se dezvoltă în regiunea occipitală şi interscapulară
b. Nu se dezvoltă la bolnavii cu diabet zaharat
c. Pielea de-asupra focarului inflamator nu este schimbată
d. Abcesul are aspect de “fagure”
e. Simptomul de fluctuaţie nu este tipic
CM. Indicaţi regulile tratamentului chirurgical al carbunculului.
a. Efectuarea unei incizii în cruce
b. Excizia minuţioasă a ţesuturilor necrotice
c. Fiecare dintre abcesele ce au aspectul de “fagure” se va deschide prin incizie separată
d. Plăgile, de regulă, se lasă deschise pentru a se vindeca prin intenţie secundară
e. La finele intervenţiei pe plagă se aplică suturi pentru o vindecare primară
CM. Indicaţi formele clinice ale erizipelului.
a. Forma flegmonoasă
b. Forma abcedantă
c. Forma buloasă
d. Forma necrotică
e. Forma eritematoasă
CM. Indicaţi simptomele clinice caracteristice pentru forma eritematoasă a erizipelului.
a. Formarea bulelor, umplute cu lichid seros, pe piele
b. Hiperemia pielii sub forma “limbilor de foc”
c. Formarea sectoarelor de necroză cutanată
d. Hiperemia pielii sub forma “hartei geografice”
e. Simptomul de fluctuaţie
CS. Mastita puerperală se dezvoltă:
a. În perioada de pubertate
b. În al treilea trimestru de sarcină
c. În perioada de lăuzie
d. În perioada climacterică
e. În primul trimestru de sarcină
CM. În funcţie de localizare se disting următoarele forme de abcese a glandei mamare:
a. Abces intramamar
b. Abces suprafascial
c. Abces subareolar
d. Abces subpectoral
e. Abces retromamar
CS. Paraproctita este definită ca:
a. Inflamaţia acută a mucoasei rectului
b. Tromboza nodulilor hemoroidali
c. Hemoragia din rect
d. Infecţia bacteriană a pielii din regiunea perianală
e. Inflamaţia purulentă a ţesutului adipos din jurul rectului (pararectal)
CM. Indicaţi formele de paraproctită.
a. Buloasă
b. Subcutanată
c. Flegmonoasă
d. Submucoasă
e. Ischio-rectală
CS. La dezvoltarea abcesului pilonidal (coccigian) contribuie acumularea în cavitatea chistului a:
a. Ţesutului limfoid
b. Maselor fecale
c. Microflorei fungice
d. Părului şi detritului tegumentar
e. Maselor ateromatoase
CM. Ce afirmaţii caracterizează just abcesul coccigian (pilonidal)?
a. La baza patologiei stă un defect congenital
b. Frecvent recidivează
c. Deseori este multicameral
d. Mai frecvent se întîlneşte la bărbaţii tineri
e. După eruperea spontană a puroiului spre tegument survine vindecarea completă
CM. Ce afirmaţii caracterizează unghia încarnată?
a. Reprezintă o patologie congenitală
b. Unghia proiemină sub formă de “corp străin”, ce împiedică vindecarea leziunii
c. Se dezvoltă la nivelul halucelui
d. Se dezvoltă la nivelul degetelor mâinii
e. Se explică prin tăierea prea scurtă a colţurilor plăcii unghiale
CS. Comunicarea patologică între două organe cavitare se numeşte:
a. Fistulă
b. Anastomoză
c. Stomă
d. Chist
e. Perforaţie
CM. Indicaţi fazele de dezvoltare a escarelor?
a. Faza prereactivă
b. Faza dereglărilor circulatorii
c. Faza leziunilor purulent-necrotice
d. Faza regenerării
e. Faza reactivă
CS. Termenul “abdomen acut” reprezintă un:
a. Simptom
b. Diagnostic definitiv
c. Sindrom
d. Diagnostic postoperator
e. Toate afirmaţiile sunt corecte
CM. Diagnosticul de “abdomen acut” serveşte drept:
a. Indicaţie către operaţie urgentă
b. Indicaţie către spitalizarea în staţionarul terapeutic
c. Indicaţie către consultaţia chirurgului
d. Argument către efectuarea măsurilor diagnostice suplimentare
e. Argument către externarea pacientului din staţionar
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” comportă un caracter inflamator?
a. Apendicita acută
b. Hernia strangulată
c. Pancreatita acută
d. Sarcina extrauterină
e. Ulcerul gastro-duodenal perforat
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” nu posedă caracter inflamator?
a. Colecistita acută
d. Tromboza vaselor mezenteriale
e. Apendicita acută
CM. Care patologii se asociază cu perforaţia de organ cavitar în cavitatea peritoneală?
a. Ruptura spontană a porţiunii abdominale a esofagului
b. Ulcerul duodenal perforat
c. Tromboza vaselor mezenteriale
d. Sarcina extrauterină întreruptă
e. Traumatismul penetrant al intestinului subţire
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” se referă la sindromul “ocluziei intestinale acute”?
a. Ocluzia intestinală aderenţială a intestinului subţire
c. Invaginarea
d. Stenoza piloroduodenală ulceroasă
e. Volvulusul intestinului sigmoid
CM. Ce patologii se asociază cu hemoragie intraperitoneală?
a. Hemoragia din ulcer gastric
b. Eruperea anevrismului aortei
c. Sarcina extrauterină întreruptă
d. Hemoragia uterină (metroragia)
e. Ruptura traumatică a splinei
CS. Care dintre patologiile enumerate este tipică pentru pacienţii în vîrsta peste 60 de ani?
a. Ocluzia tumorală a colonului
b. Sarcina extrauterină întreruptă
d. Invaginarea intestinului
e. Ulcerul perforat
CM. Sindromul de “ischemie a extremităţii” este divizat în:
a. Ischemie acută
b. Ischemie subacută
c. Ischemie cronică
d. Ischemie recidivantă
e. Ischemie tranzitorie
CM. Indicaţi cauzele posibile ale dezvoltării insuficienţei arteriale acute a extremităţii.
a. Trauma arterei magistrale
b. Stenoza lumenului arterial cauzată de o placă aterosclerotică
c. Embolia arterială
d. Tromboza arterială
e. Tromboflebita
CM. Indicaţi patologiile, ce se manifestă prin sindromul de insuficienţă venoasă cronică a extremităţilor.
a. Phlegmasia cerulea dolens
b. Boala varicoasă
c. Tromboza venoasă acută
d. Afectarea aterosclerotică a arterelor
e. Sindromul posttrombotic
CM. Indicaţi mecanismele patogenetice ale insuficienţei venoase cronice.
a. Ocluzia completă sau parţială a venelor profunde ale extremităţilor
b. Lezarea sau înlăturarea chirurgicală a venelor superficiale
c. Insuficienţa valvulelor venelor şi refluxul venos
d. Vâscozitatea sporită a sîngelui venos
e. Trombocitoza
