41. CМ. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:
Plasma proaspăt congelată
Soluţia de albumină
Trombina liofilizată
Imunoglobulina şi gama-globulinele
Concentratul eritrocitar
42. CS. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:
Soluţia Ringer
Concentratul trombocitar
Soluţia Hartmann
Crioprecipitatul
43. CS. La ce temperatură se păstrează concentratul eritrocitar conservat?
0°C
-2-4°C
+4+6°C
+8+10°C
0+1°C
44. CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar nu este indicată?
Mai mult de 60 g/l
Mai mult de 70 g/l
Mai mult de 80 g/l
Mai mult de 90 g/l
Mai mult de 100 g/l
45. CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar este indicată în dependenţă de anumite date clinice (starea generală a bolnavului, prezenţa patologiilor concomitente, severitatea hipoxiei)?
40-60 g/l
60-70 g/l
70-100 g/l
100-110 g/l
110-120 g/l
46. CМ. Pragul valorii trombocitopeniei la care este indicată transfuzia de concentrat trombocitar este considerat:
Nivelul trombocitelor mai jos de 100x109/l (în prezenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
Nivelul trombocitelor mai jos de 50x109/l (în lipsa hemoragiei sau riscului acesteia)
Nivelul trombocitelor mai jos de 50x109/l (în prezenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
Nivelul trombocitelor mai jos de 100x109/l (independent de prezenţa riscului de hemoragie)
Nivelul trombocitelor mai jos de 20x109/l (în absenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
47. CМ. Transfuzia de plasmă proaspăt congelată:
Este necesară pentru restabilirea volumului sîngelui circulant
Este necesară pentru profilaxia şi tratamentul coagulopatiilor
Se efectuiază după decongelarea şi încălzirea ulterioară pînă la 37°С
De regulă, se transfuzează în doza de 15ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
De regulă, se transfuzează în doza de 5ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
48. CМ. Soluţiile cristaloide ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:
După administrarea intravenoasă părăsesc rapid patul vascular şi pătrund în ţesuturi
Au capacitatea de a rămîne în patul vascular al pacientului pînă la 8 ore
După perfuzia unui litru de soluţii, volumul de sînge circulant creşte cu aproximativ 250 ml
În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în volum ce depăşeşte de 3 ori volumul apreciat de sînge pierdut
În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în raport 1:1 la volumul de sînge pierdut
49. CМ. Soluţiile coloidale ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:
50. CM. În ce constă aprecierea valabilităţii sîngelui conservat pentru transfuzie?
Examinarea microbiologică a sîngelui donatorului
Controlul corespunderii datelor de pe eticheta containerului cu sîngele ce se conţine în aceasta
Determinarea factorului rhesus a sîngelui din container
Evaluarea vizuală a conţinutului containerului cu sînge
Controlul ermetismului containerului cu sînge
51. CS. Proba de compatibilitate individuală după sistemul ABO în caz de hemotransfuzie, apreciază reacţia de aglutinare dintre:
Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-400 C
Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-400 C
Eritrocitele recipientului şi leucocitele donatorului
52. CS. Ce probă se efectuiază la transfuzia de plasma proaspăt congelată?
Nu se efectuiază nici o probă
Proba la compatibilitate după grupă
Proba la compatibilitate după rezus
Proba biologică
Proba intradermală, la toleranţa plasmei
53. CМ. Conform clasificării contemporane, complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale se divizează în:
Acute (imediate)
Tardive
Amînate
Imune
Non-imune
54. CМ. Către complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale acute non-imune se referă:
Reacţiile pirogene
Reacţiile febrile antigenice non-hemolitice
Şocul hemotransfuzional
Leziunea pulmonară acută post-transfuzională sau sindromul “TRALI” (transfusion-related acute lung injury)
Supraîncărcarea circulaţiei sau “TACO” (transfusion associated circulatory overload)
55. CМ. Către complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale acute non-imune se referă:
Sepsisul acut şi şocul endotoxic
Intoxicarea cu citrat şi hiperkaliemia
Reacţiile alergice (urticaria)
Embolia cu aer, trombembolia
Reacţiile anafilactice
56. CМ. În timpul hemotransfuziei este posibilă contaminarea recipientului cu următoarele infecţii:
Virusul imunodeficienţei umane tip 1 şi 2
Hepatita virală B şi C
Hepatita virală A şi E
Sifilis
Citomegalovirus
57. CM. Către perioadele şocului hemotransfuzional nu se referă:
Perioada de şoc propriu-zisă
Perioada de oligo şi anurie (insuficienţei renale acute)
Perioada de septicotoxemie
Perioada de restabilire a diurezei (reconvalescenţei)
Perioada stabilizării hemodinamicii
58. CM. Indicaţi, care dintre patologiile enumerate se referă la infecţia chirurgicală.
Pneumonia acută
Hidrosadenita acută
Abcesul hepatic
Supuraţia plăgii postoperatorii
Pielonefrita cronică
59. CM. Care dintre procesele infecţioase se referă la infecţia chirurgicală acută specifică?
Antraxul
Sifilisul
Tetanosul
Actinomicoza
Tuberculoza
60. CM. Indicaţi factorii, asocierea cărora duce la dezvoltarea infecţiei chirurgicale.
Prezenţa microorganismelor patogene virulente
Hiperemia venoasă a ţesuturilor
Reacţia de răspuns al organismului la infecţie
Bacteriemia tranzitorie
Prezenţa porţilor de intrare a infecţiei