Este o reprezentare grafică a componentelor unui proces sau concept, precum şi a relaţiilor dintre ele .
Informaţiile dintr-o lecţie sau un text se organizează în jurul unor termeni-cheie, tema principală este plasată în centrul organizatorului;
Subtemele sunt plasate în jurul temei principale, însoţite de caracteristici. Prezentarea schematizată a cunoştinţelor ajută la o mai bună structurare a lor, precum şi la o consolidare mult mai eficientă a acestora.
O hartă conceptuală conţine cel puţin 10-15 subteme secundare, terţiare etc.
Se folosesc forme de ciorchine pentru reprezentare, căsuţe sau cercuri, într-o modalitate ierarhizată.
Săgeţile dintre căsuţe sunt utilizate frecvent pentru a indica tipul de relaţie existentă între componente (determinare, relaţionare etc.) .