CM Anastomozele vaselor sangvine pot fi:
A. Arteriale.
B. Venoase
C. Suprasistemice
D. Arteriolo-venulare.
E. Intersistemice.
CS Anastomozele intrasistemice reprezintă conexiunile ramificaţiilor, provenite de la:
A. Artere.
B. Vene.
C. Unul şi acelaşi vas matern.
D. Vase magistrale.
E. Vase intraorganice.
CS Circulaţia colaterală reprezintă circulaţia sângelui prin:
A. Artere şi vene intraorganice.
B. Vene profunde.
C. Vase magistrale ale organelor sau segmentelor de corp.
D. Vase laterale, secundare, care constituie căi lăturalnice.
E. Anastomoze arterio-venoase
CM Distribuirea vaselor sangvine intraorganice depinde de:
A. Distanţa, la care se află organul de la vasul magistral.
B. Dimensiunile organului.
C. Rolul funcţional al organului.
D. Numărul surselor de irigare
E. Structura organului.
CM Mica circulaţie include:
A. Patul microcirculator al plămânilor
B. Venele cave.
C. Arterele pulmonare dreaptă şi stângă
D. Trunchiul pulmonar
E. Două vene pulmonare drepte şi două vene pulmonare stângi.
. CS Cu privire la trunchiul pulmonar:
A. Porneşte din ventriculul stâng.
B. Porneşte din ventriculul drept.
C. Se bifurcă în venele pulmonare dreaptă şi stângă.
D. Reprezintă vasul circulaţiei mari.
E. Transportă sânge îmbogăţit cu O2.
CM Cu privire la vasele sangvine ale circulaţiei mari:
A. Aorta porneşte din ventriculul drept.
B. Aorta porneşte din ventriculul stâng.
C. Venele cave superioară şi inferioară transportă sângele cu CO2 în atriul stâng.
D. Vena cavă superioară se varsă în atriul drept.
E. Vena cavă inferioară se varsă în atriul stâng
B. Aorta porneşte din ventriculul stâng
E. Vena cavă inferioară se varsă în atriul stâng.
CM Ramurile parietale ale aortei:
A. Irigă pereţii cavităţilor trunchiului.
B. Vascularizează viscerele.
C. Sunt pare.
D. Sunt impare.
E. Vascularizează o anumită zonă a unui organ.
CS Ramurile viscerale ale aortei vascularizează:
A. Organele extracavitare.
B. Numai organele pare.
C. Numai organele impare.
D. Organele din cavităţile trunchiului.
E. Numai organele cavitare.
CM Venele se caracterizează prin:
A. Viteza mică a fluxului sangvin.
B. Presiunea joasă a sângelui
C. Prezenţa valvulelor.
D. Structura histologică variată
E. Absenţa structurilor musculare.
CS Numărul venelor:
A. Depăşeşte numărul arterelor.
B. E identic cu cel al arterelor.
C. E mai redus decât al arterelor.
D. Este independent de numărul arterelor.
E. Depinde de numărul arterelor.
CM Anastomozele venoase pot fi:
A. Venulo-arteriale.
B. Intrasistemice
C. Intersistemice.
D. Extraorganice.
E. Intraorganice.
850. CM Anastomozele arteriale:
A. Formează arcuri şi reţele arteriale.
B. Se întâlnesc doar la viscere.
C. Sunt bine dezvoltate la nivelul articulaţiilor.
D. Asigură vascularizarea uniformă a organului.
E. Nu au rol deosebit de important.
851. CS Arterele terminale:
A. Până la nivelul capilarizării nu formează anastomoze cu vasele vecine.
B. Formează rete mirabile.
C. Reprezintă vase, prin care e drenat sângele de la organe.
D. Transportă sânge venos.
E. Reprezintă vase comunicante.
852. CM Tipuri de ramificare a arterelor sunt:
A. Divergent (răsfirat, difuz).
Radiar
Mixt
D. Magistral (convergent).
E. Pe traiect.
853. CM Sistemul vascular:
A. Constituie sistemul de tuburi, prin care circulă sângele şi limfa.
B. Realizează vehicularea substanţelor nutritive spre ţesuturi şi organe, şi eliminarea deşeurilor metabolice.
C. Realizează schimbul de gaze.
D. Include artere, vene şi vase limfatice.
E. Transportă numai limfa.
854. CS Sistemul microcirculator include:
A. Patul microcirculator.
B. Patul microcirculator, căile extravasculare de transportare a substanţelor, spaţiile intertisulare şi intercelulare, circumiacente capilarelor.
C. Arteriole, precapilare, capilare şi postcapilare.
D. Precapilare, capilare şi postcapilare.
E. Arteriola, venula şi patul limfomicrocirculator.
855. CS Modulul microvascular include:
A. Arteriola, arteriola precapilară, capilarele, venula postcapilară, venula şi patul limfomicrocirculator
B. Componente sangvine, limfatice şi interstiţiale.
C. Patul hemomicrocirculator.
D. Complexe cu componente limfatice şi interstiţiale.
E. Ramificările arterelor extra- şi intraorganice.
856. CM Faţa anterioară (sternocostală) a cordului, aflat in situ e dată de:
A. Ventriculul stâng (în cea mai mare parte).
B. Atriul drept (parţial).
C. Atriul stâng.
D. Ventriculul drept.
E. Trunchiul pulmonar şi aorta ascendentă.
857. CM Cordul cu pericardul se află în:
A. Mediastinul inferior (PNA).
B. Mediastinul superior (PNA).
C. Mediastinul posterior (BNA).
D. Mediastinul mediu (PNA).
E. Mediastinul anterior (PNA).
858. CM Cu privire la conformaţia exterioară a cordului:
A. Poate avea formă ovală sau rotundă.
B. Mai des aminteşte forma unui con.
C. Îmbracă forma unui oval retezat.
D. E de forma unui con aplatizat in sens antero-posterior.
E. Are forma unui con retezat .
859. CM Cordului i se disting feţele:
A. Anterioară.
B. Posterioară.
C. Superioară.
D. Sternocostală.
E. Diafragmatică.
860. CS Pe o radiogramă anterioară cordului i se disting marginile:
A. Pulmonare.
B. Laterale.
C. Dreaptă şi stângă.
D. Mediastinale.
E. Pleurale.
861. CM La exteriorul inimii se observă şanţurile:
A. Coronar.
B. Aortic.
C. Interventricular anterior.
D. Apical.
E. Interventricular posterior.
862. CS Inimii i se disting camerele:
A. Două atrii şi două ventricule.
B. Două ventricule şi două auricule.
C. Două atrii, două ventricule şi două auricule.
D. Două atrii, două ventricule şi un con arterial.
E. Un ventricul şi două atrii.
863. CM Atriul drept:
A. Formează cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii.
B. Se află anterior de venele pulmonare drepte.
C. În peretele său se conţine nodul sinuatrial.
D. Are forma unui cub.
E. Se dezvoltă din sinusul venos (parţial).
864. CM In atriul drept se deschid:
A. Venele pulmonare drepte.
B. Vena cavă superioară.
C. Sinusul coronarian.
D. Venele mici ale cordului.
E. Vena cavă inferioară.
865. CM În atriul drept se disting valvele:
A. Sinusului coronarian.
B. Venelor mici ale cordului.
C. Venei cave inferioare.
D. Venelor pulmonare drepte.
E. Venei cave superioare.
866. CM Muşchii pectinaţi ai atriului drept se află pe:
A. Septul interatrial.
B. Faţa internă a pereţilor auriculari.
D. Peretele posterior.
E. În jurul orificiului sinusului coronarian.
C. Pe peretele anterior.
867. CM Pe peretele posterior al atriului drept se află:
A. Orificiul atrioventricular drept.
B. Creasta terminală.
C. Tuberculul intervenos.
D. Sinusul venelor cave.
E. Fosa ovală.
868. CM Pe faţa septului interatrial, orientată spre cavitatea atriului drept se disting:
A. Fosa ovală.
B. Tuberculul intervenos.
C. Limbul fosei ovale.
D. Muşchi pectinaţi.
E. Nodul atrioventricular.
869. CS Pe peretele posterior al atriului stâng există:
A. Orificiul venei cave inferioare.
B. Patru orificii ale venelor pulmonare.
C. Fosa ovală.
D. Orificiul atrioventricular stâng.
E. Orificiul sinusului coronarian.
870. CM Din interior pereţii atriului stâng:
A. Sunt aproape netezi.
B. Conţin muşchi pectinaţi doar în auricula stângă.
C. Sunt străpunşi de venele mici ale cordului.
D. Alocuri de la ei pornesc muşchi papilari.
E. Sunt accidentaţi uniform.
871. CM Ventriculul drept:
A. Se află în dreapta şi înaintea ventriculului stâng.
B. Are forma unei piramide triedre inversate.
C. Peretele lui medial e constituit de septul interventricular.
D. Peretele lui inferior e bombat, iar cel anterior - turtit.
E. Constituie cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii .
872. CM Cavitatea ventriculului drept:
A. Recepţionează sânge venos din atriul drept.
B. E separată de cavitatea atriului drept prin orificiul atrioventricular.
C. E compartimentată în corp şi con arterial, drept limită dintre care serveşte creasta supraventriculară.
D. În ea proemină muşchii papilari.
E. E mult mai voluminoasă ca cea a ventriculului stâng .
874. CM Ventriculul stâng:
A. Are o formă conică.
B. Cavitatea lui comunică cu atriul stâng şi cu aorta.
C. Conţine numeroase trabecule cărnoase şi 3 - 5 muşchi papilari.
D. Faţa internă, care delimitează conul arterial, apropiindu-se de ostiul aortic devine netedă.
E. Are pereţi mai groşi ca cei ai ventriculului drept.
873. CS Pereţii ventriculului drept:
A. Sunt mai groşi ca la cel stâng.
B. Au faţa internă accidentată, fiind dotaţi cu trabecule cărnoase şi muşchi papilari.
C. Conţin orificii ale venelor mici ale inimii.
D. Septul interventricular are o structură similară cu cea a celorlalţi pereţi.
E. Conţin coarde tendinoase.
875. CM Valva atrioventriculară dreaptă:
A. Constă din trei cuspide - anterioară, posterioară şi septală.
B. De obicei e dotată cu trei muşchi papilari.
C. E ataşată la inelul muscular care se contractă în sistola ventriculului.
D. În sistolă separă cavitatea ventriculului de cea a atriului.
E. Cuspidele sunt formate din ţesut fibros şi endoteliu.
876. CM Valva mitrală:
A. Constă din două cuspide - anterioară şi posterioară.
B. Fiecare cuspidă e legată cu ambii muşchi papilari - anterior şi posterior.
C. Se proiectează în spaţiul intercostal III din stânga, la o lăţime de deget lateral de stern.
D. Focarul de auscultaţie a zgomotelor, provocate de ea, se află la o distanţă de 8 - 9 cm spre stânga de linia mediosternală
E. Cuspidele ei conțin fascicule musculare.
877. CM Cu privire la muşchii papilari:
A. Reprezintă formaţiuni rudimentare.
B. Contribuie la închiderea valvelor atrioventriculare.
C. Deschid valvele atrioventriculare în diastolă.
D. Reglează poziția coardelor tendinoase în sistolă.
E. Forma lor e variabilă.
878. CM Peretele cardiac constă din:
A. Pericard.
B. Miocard.
Epicard
D. Endocard.
E. Mezocard.
879. CM Endocardul:
A. Tapetează miocardul din interior.
B. Nu acoperă muşchii papilari şi coardele tendinoase.
C. Duplicaturi ale lui formează valvele atrioventriculare, aortei, trunchiului pulmonar şi cele ale venei cave inferioare şi a sinusului coronar.
D. Reprezintă o pătură fină şi transparentă.
E. Nu conţine vase sangvine, dar conține fibre nervoase.
880. CM Miocardul atriilor:
A. Constă din cardiomiocite.
B. E comun cu cel al ventriculelor.
C. În atrii e reprezentat de două straturi – superficial – comun şi profund – separat.
D. Stratul profund al atriilor conţine fascicule circulare, situate în jurul orificiilor venoase.
E. Muşchii pectinaţi sunt formaţi de fascicule longitudinale.
881. CM Miocardul ventriculelor:
A. Se compune din straturile extern, mediu şi intern.
B. La nivelul apexului stratul extern trece in cel intern.
C. Straturile extern şi intern sunt individuale, pentru fiecare ventricul.
D. Stratul mediu e comun pentru ambele ventricule.
E. Muşchii papilari şi trabeculele cărnoase sunt formaţi de fasciculele longitudinale ale stratului intern.
882. CM Septul interventricular:
A. Reprezintă un perete muscular.
B. I se disting porţiunile musculară şi membranoasă.
C. E tapetat cu endocard.
D. Separă ventriculele de atrii.
E. La copii constă numai din porţiunea musculară.
883. CM Epicardul:
A. Reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros.
B. Are o structură similară cu cea a membranelor seroase.
C. Deoarece constă dintr-o foiţă fină de ţesut conjunctiv tapetată cu mezoteliu e transparent.
D. Tapetează cordul din exterior cu excepţia vaselor sangvine mari.
E. Se continuă cu foiţa parietală a pericardului seros.
884. CM Inima la nou-născut:
A. E de formă sferică.
B. Are o masă generală de cca 24 g.
C. E situată mai sus şi are o poziţie orizontală.
D. Faţa ei sternocostală e dată de atriul drept, ventriculul drept şi cea mai mare parte a ventriculului stâng.
E. Nu posedă muşchi papilari.
885. CM Inima la copil:
A. Creşte mai intens în primul an de viață.
B. Are linii limitrofe care diferă de cele ale adultului.
C. Are muşchii papilari atrofiaţi.
D. Nu posedă trabecule cărnoase.
E. În septurile interatrial şi interventricular există orificii.
886. CM Cu privire la proiecţia inimii:
A. În condiţii de normă şocul apexian poate fi sesizat în spaţiul intercostal V la 9 cm spre stânga de linia mediosternală
B. Linia limitrofă superioară se află la nivelul marginii inferioare a cartilajelor costale II.
C. Linia limitrofă dreaptă se întinde între cartilajele costale III şi V cu 1 - 2 cm lateral de marginea dreaptă a sternului.
D. Linia limitrofă stângă se află la 2 - 3 cm medial de linia medioclaviculară stângă.
E. Linia limitrofă inferioară coincide cu dreapta trasată prin cartilajele costale IV.
887. CS Apexul inimii se proiectează:
A. La nivelul coastei V pe linie medioclaviculară stângă.
B. La nivelul apofizei xifoide a sternului la două lăţimi de deget spre stânga.
C. În spaţiul intercostal V cu 1,5 cm medial de linia medioclaviculară din stânga.
D. În spaţiul intercostal V pe linie medioclaviculară stângă.
E. La copii nu se proiectează.
888. CS Zgomotul, provocat de valva mitrală se aude mai desluşit:
A. În spaţiul intercostal II din stânga, lângă stern.
B. În spaţiul intercostal V din stânga, lângă stern.
C. În spaţiul intercostal V pe linie medioclaviculară stângă.
D. În spaţiul intercostal V din dreapta, lângă stern.
E. În zona de proiecție a apexului.
889. CS Zgomotul, provocat de valva aortică poate fi perceput:
A. În spaţiul intercostal III din dreapta, lângă stern.
B. În spaţiul intercostal II din stânga, lângă stern.
C. La nivelul fuzionării apofizei xifoide cu corpul sternal, din stânga.
D. Pe linie sternală, la nivelul spaţiului intercostal V, din dreapta.
E. În spaţiul intercostal II din dreapta, lângă stern.
890. CM Cu privire la pericardul fibros:
A. Aderă strâns la centrul tendinos al diafragmei.
B. E separat de stern prin muşchii sternali.
C. La nivelul vaselor sangvine mari se continuă cu adventicea acestora.
D. E tapetat din interior cu foiţa parietală a epicardului.
E. Din anterior şi din părţile laterale e acoperit de pleură.
891. CM Pericardul seros:
A. Constă din doua foiţe - parietală şi viscerală.
B. Foiţa lui viscerală tapetează epicardul.
C. Produce lichid pericardic.
D. E fixat de stern prin ligg. sternopericardiace.
E. Conține lamina muscularis pericardii.
892. CM Cavitatea pericardului:
A. E delimitată de foiţele parietală şi viscerală a pericardului fibros.
B. Reprezintă un spaţiu capilar.
C. Conţine o cantitate infimă de lichid seros.
D. I se disting sinusurile transvers, oblic şi interauricular.
E. Comunică cu cavitatea pleurei prin spaţiile perivasculare.
893. CM Sinusul transvers al pericardului:
A. Reprezintă un spaţiu îngust, situat în jurul pediculului vascular al cordului.
B. Din exterior e delimitat de foiţa parietală a pericardului seros.
C. Din interior e delimitat de foiţa viscerală a pericardului seros.
D. Comunică cu sinusul coronarian.
E. Graţie existenţei lui pediculul vascular al cordului poate fi circumtactat.
894. CM Sinusul oblic al pericardului:
A. Se află sub faţa diafragmatică a inimii.
B. Pentru a fi demonstrat cordul trebuie ridicat de apex şi întors spre dreapta.
C. E delimitat de venele cavă inferioară şi pulmonare stângi.
D. Peretele lui anterior e format de miocardul atriului drept.
E. Se continuă cu sinusul transvers.
895. CM Scheletul moale al inimii include:
A. Aparatul ligamentar al pericardului.
B. Inelele fibroase drept şi stâng.
C. Inelele conjunctive din jurul orificiilor aortic şi al trunchiului pulmonar.
D. Triunghiurile fibroase drept şi stâng.
E. Porţiunea membranoasă a septului interventricular.
896. CM Pe viu inima poate fi explorată prin:
A. Stenoza trunchiului pulmonar.
B. Defectul septului interventricular.
C. Hipertrofia ventriculului stâng.
D. Defectul septului interatrial.
E. Hipertrofia ventriculului drept.
899. CM Faţa inferioară (diafragmatică) a cordului:
A. Vine în raport cu centrul tendinos al diafragmului.
B. Se sprijină pe partea sternală a diafragmului.
C. Pe ea trece şanţul interventricular posterior.
D. Corespunde suprafeţei ventriculului stâng (mai mare) şi ventriculului drept (mai mică).
E. Corespunde suprafeţelor ambelor atrii.
900. CS Incisura apicală a cordului:
A. Se află pe marginea stângă.
B. Reprezintă segmentul inferior al şanţului interventricular posterior.
C. Întretaie marginea stângă.
D. Se formează prin confluerea şanţurilor interventriculare.
E. Corespunde apexului cordului.
901. CS Apexul cordului este orientat:
A. În jos, anterior şi în dreapta.
B. În jos, posterior şi în stânga.
C. În jos, anterior şi în stânga.
D. Spre spaţiul intercostal IV.
E. În direcţia processus xiphoideus.
902. CM Cu privire la baza cordului:
A. E formată de atrii, iar anterior de aortă şi trunchiul pulmonar.
B. Corespunde atriilor şi părţii superioare a ventriculului stâng.
C. E orientată posterior, în sus şi la dreapta.
D. Atinge spaţiul intercostal II din dreapta.
E. Formează peretele superior al atriilor.
903. CM Marginile cordului:
A. Ambele sunt ascuţite.
B. Cea dreaptă este mai ascuţită, iar cea stângă – mai rotunjită.
C. Marginea stângă e rotunjită, deoarece peretele ventriculului stâng este mai gros.
D. Marginea dreaptă corespunde ventriculului drept şi atriului drept.
E. Marginea dreaptă este mai scurtă decât cea stângă.
904. CM Cu privire la dimensiunile cordului:
A. Sunt egale cu dimensiunile pumnului individului respectiv.
B. Diametrul longitudinal e de 12-13 cm.
C. Diametrul transversal măsoară 9-10 cm.
D. Diametrul antero-posterior e de 6-7 cm.
E. La femeie sunt mai mari.
905. CM Muşchii papilari:
A. Au formă conică.
B. De la vârful lor pleacă corzile tendinoase.
C. Pot fi simpli, bifizi şi multifizi.
D. Au diverse forme.
E. Muşchii papilari se mai numesc trabeculae carneae.
906. CM Septul interatrial:
A. Separă atriile de ventricule.
B. Prezintă un perete comun pentru ambele atrii.
C. Pe faţa lui dreaptă este situată fossa ovalis.
D. La nivelul fosei ovale este mult mai subţire.
E. Constituie peretele comun al ventriculelor.
907. CS Pereţii atriului drept sunt:
A. Anterior, atrioventricular, septal, posterior.
B. Anterior, posterior, superior, inferior, medial şi lateral.
C. Septal şi superoinferior.
D. Anterior, posterior, superior şi inferior.
E. Anterior şi inferior.
908. CM Cu privire la triunghiul Koch:
A. Se află în atriul stâng.
B. Se află în atriul drept.
C. Este delimitat de valvula sinusului coronar, ostiul atrioventricular drept şi fasciculul conjunctiv, care pleacă de la valvula sinusului coronar.
D. La nivelul lui se află nodul Aschoff-Tawara.
E. La nivelul lui se află nodul sinoatrial.
909. CM Cu privire la auriculele inimii:
B. Se prelungesc din peretele anterior al atriilor respective.
C. Reprezintă rezervoare de sânge.
D. Se cunosc auriculul drept şi stâng.
E. Auriculul stâng este mai lung şi mai îngust ca cel drept.
910. CS Aparatul valvular al inimii este constituit din:
A. Valvele atrioventriculare dreaptă şi stângă.
B. Valva trunchiului pulmonar şi valva aortică.
C. Valva atrioventriculară dreaptă, valva atrioventriculară stângă, valva trunchiului pulmonar şi valva aortică.
D. Valvele semilunare ale trunchiului pulmonar şi ale aortei.
E. Valvele tricuspidă şi bicuspidă.
911. CM Valvulele semilunare ale trunchiului pulmonar:
A. Se află la marginile ostium tr. pulmonalis.
B. Sunt trei: anterioară, dreaptă şi stângă.
C. Au aspect de cuib de rândunică.
D. Împiedică reîntoarcerea sângelui în ventriculul drept aflat în diastolă.
E. Numărul lor e variabil.
912. CM Valva aortică:
A. Diferă structural de valva trunchiului pulmonar.
B. Are structură identică cu cea a valvei trunchiului pulmonar.
C. Nodulii ei sunt mai masivi şi mai pronunţaţi.
D. Este constituită din valvulele semilunare anterioară, dreaptă şi stângă.
E. Este constituită din valvulele semilunare posterioară, dreaptă şi stângă.
913. CM Sistemul conductil al inimii este constituit din:
A. Fibre musculare netede.
B. Fibre musculare atipice dispuse în miocard.
C. Fascicule musculare longitudinale.
D. Nodul sinoatrial, nodul atrioventricular şi fasciculul atrioventricular.
E. Doi pedunculi musculari.
914. CM Cu privire la localizarea componentelor sistemului conductil al inimii:
A. Pedunculii se răspândesc în miocardul ventriculului stâng.
B. Nodul sinoatrial este localizat în peretele posterior al ventriculului drept.
C. Nodul sinoatrial (Keith-Flack) se află în peretele atriului drept.
D. Nodul atrioventricular (Aschoff-Tawara) este situat în porţiunea inferioară a septului interatrial.
E. Pedunculii drept şi stâng ai fasciculului atrioventricular se distribuie în ventriculele corespunzătoare.
915. CM Cu privire la importanţa sistemului conductil al inimii:
A. Realizează activitatea ritmică a inimii.
B. Sincronizează contracţiile atriilor şi ventriculelor.
C. Cumulează rolul elementelor nervoase ale cordului.
D. Stimulează activitatea atriului şi ventriculului de pe dreapta.
E. Realizează automatismul inimii.
916. CM Cu privire la endocard:
A. Reprezintă un strat gros ce căptuşeşte interiorul camerelor inimii.
B. La nivelul atriilor este mai gros, decât al ventriculelor.
C. E bine pronunţat pe septul interventricular.
D. La nivelul ostiilor aortal şi al trunchiului pulmonar este mai puţin pronunţat.
E. Pe septul interventricular este foarte fin.
917. CS Miocardul:
A. Alcătuieşte pereţii atriilor şi ventriculelor independent de funcţiile lor.
B. La nivelul atriilor este mai gros, decât în ventricule.
C. E cel mai bine dezvoltat strat al cordului.
D. Constă din ţesut muscular scheletic.
E. Anatomic este comun pentru atrii şi ventricule.
918. CM Triungiurile fibroase din scheletul moale al inimii:
A. Există drept şi stâng.
B. Se află între inelele fibroase ale orificiilor atrioventriculare şi ale celui aortic.
C. Cel stâng este mult mai mare decât cel drept.
D. Cel drept leagă ambele inele atrioventriculare şi cel aortic.
E. Cel stâng este unit cu septul interventricular.
919. CM Pericardului i se disting fețele:
A. Pleurală.
B. Sternocostală.
C. Diafragmatică.
D. Mediastinală dreaptă şi stângă.
E. Costală.
920. CM Prin examenul radiologic la adult se evidenţiază următoarele poziţii principale ale cordului:
A. Transversală.
B. Oblică.
C. Orizontală.
Verticală
Mediană
921. CM Circulaţia sangvină la făt:
A. Este pulmonară.
B. Este placentară.
C. Circulaţia sangvină mare comunică cu cea mică prin foramen ovale şi ductus arteriosus.
D. Are loc numai prin artere.
E. Aprovizionează fătul cu O2 şi substanţe nutritive.
922. CM În activitatea inimii se disting următoarele faze:
A. Sistola generală.
B. Sistola atriilor.
C. Diastola generală.
D. Sistola ventriculelor.
E. Diastola ventriculelor.
923. CM Lamela viscerală a pericardului seros reprezintă:
A. Stratul intern al inimii.
B. Stratul extern al inimii.
Epicardul
D. Două lamele ale pericardului fibros.
E. O lamelă, care tapetează din interior pericardul fibros.
924. CM Faţa sternocostală a pericardului:
A. Aderă nemijlocit la corpul sternului şi cartilajele coastelor IV, V şi VI.
B. Se uneşte cu coastele VII, VIII şi IX.
C. Se uneşte cu peretele toracelui prin ligamentele sternopericardiace superioare şi inferioare.
D. Acoperă pe deplin faţa internă a sternului.
E. Aderă la pleurele mediastinale dreaptă şi stângă.
925. CM Lichidul pericardic:
A. Facilitează alunecarea cordului.
B. Împiedică mişcările inimii.
C. E un lichid seros.
D. Se prezintă ca un lichid vâscos.
E. Se află intre pericardul fibros şi seros.
926. CS Şocul apexian se determină:
A. La apexul inimii.
B. În spaţiul intercostal III din stânga.
C. La nivelul cartilajului coastei IV din dreapta.
D. În spaţiul intercostal IV din dreapta.
E. Pe linia medioclaviculară stângă.
927. CM Poziţia cordului:
A. Depinde de poziţia diafragmului, vârstă şi constituţie.
B. La hiperstenici este orizontală.
C. La normostenici capătă o poziţie oblică.
D. La femei este transversală.
E. La astenici e verticală.
928. CM Vascularizaţia inimii:
A. Se realizează din arterele coronare stângă și dreaptă.
B. Artera coronară dreaptă irigă atriul drept, ventriculul drept, muşchii papilari ai ventriculului stâng, septul interatrial.
C. Artera coronară stângă irigă septul interventricular, muşchii papilari ai ventriculului drept, inelele fibroase.
D. Artera coronară posterioară irigă ţesuturile cardiace adiacente şanţului interventricular posterior
E. Pot exista și artere coronare suplimentare.
929. CS Dintre tipurile de distribuire a arterelor coronare predominant este:
Uniform
B. Dextrocoronarian.
Sinistrocoronarian
D. Dextrocoronarian mediu.
E. Sinistrocoronarian mediu.
930. CS Ramurile arterelor coronare:
A. Nu anastomozează între ele.
B. Formează două inele arteriale.
C. Formează reţele vaste de anastomoze, localizate mai ales în miocard.
D. Anastomozează cu ramurile arterei pericardiacofrenice.
E. Toate sunt de tip conectant.
931. CM Arterele inimii:
A. Au origine constantă.
B. Variază ca număr.
C. Variază ca origine.
D. În paralel cu ele pot exista artere suplimentare.
E. Pot porni de la artera toracică internă.
932. CM Venele inimii:
A. Sunt mai puţin numeroase ca arterele.
B. Cele mai multe dintre cele mari afluează în sinusul coronar.
C. Toate se varsă direct în camerele inimii.
D. Direct în camerele inimii, mai ales în atriul drept se varsă doar venele cardiace minime.
E. Venele cardiace anterioare sunt afluenţi ai sinusului coronar.
933. CS Sinusul coronar:
A. Reprezintă o reminiscenţă a venei cardinale comune stângi.
B. Este localizat în şanţul interventricular posterior.
C. Se varsă în atriul stâng.
D. Se întinde de la apexul inimii până la nivelul şanţului coronar.
E. Colectează sângele din toate venele inimii.
934. CM In sinusul coronar afluează:
A. Vena anterioară a ventriculului stâng.
B. Vena cardiacă medie.
C. Vena cordis parva.
D. Vena longitudinală a atriului drept.
E. Vv. cordis minimae.
935. CS Reţele de capilare limfatice se află:
A. Doar în endocard.
B. Doar în epicard.
C. Doar în miocard.
D. Doar în pericard.
E. În toate cele menţionate.
936. CM Spre ganglionii limfatici regionali limfa de la cord e transportată prin:
A. Vasul limfatic cardiac anterior.
B. Vasul limfatic cardiac posterior.
C. Vasul limfatic atrioventricular.
D. Vasul limfatic cardiac drept.
E. Vasul limfatic cardiac stâng.
