There are no comments, be the first and leave one below:
Care sunt principiile propuse și utilizate de către Florence Nightingale în îngrijirea pacienților?
a. Prelucrarea câmpului operator, mâinilor chirurgului și a pansamentului de pe plagă cu acid carbolic
c. Îmbrăcarea chirurgului în echipament steril și mască
b. Aer curat şi proaspăt, apă curată, păstrarea curățeniei, acces de lumină
e. Transportarea pacientului în mod urgent în spitalul universitar
d. Hemostază minuțioasă, atitudine atraumatică fată de țesuturi în timpul operației
Care sunt sarcinele de bază ale nurselor?
d. Reducerea suferințelor pacienților
a. Profilaxia maladiilor
b. Tratamentul chirurgical al pacienților
e. Organizarea asistenței medicale la pacienții
c. Promovarea sănătății
Ce include proveniență terminului ”Nurse”?
a. A promova
b. A alăpta
c. A trata
d. A îngriji
e. A compătimi
Cine din chirurgii ruși a acordat o deosebită atenție nurselor în îngrijirea răniților în timpul războiului?
a. Nicolai Pirogov
d. Nicolai Sklifosovski
b. Serghei Iudin
e. Valentin Voino-Iaseneţkii
c. Nicolai Burdenco
Cine este considerat fondatorul nursingului?
b. Louis Pasteur
e. Alexander Fleming
d. Florence Nightingale
c. Joseph Lister
Din ce an Asociația de Nursing din Moldova devine membru al Asociației Europene de Nursing?
d. Din 2000
b. Din 1995
c. Din 1997
e. Din 2018
a. Din 1993
În ce an a fost fondată Asociația de Nursing din Moldova?
d. În 1997
a. În 1989
b. În 1992
e. În 2018
c. În 1994
CS. Ce reprezintă antisepsia?
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode fizice
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plagă
b) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
CM. Indicaţi etapele istorice de dezvoltare a antisepsiei.
b) Perioada antisepsiei clasice
c) Perioada antisepsiei empirice
a) Perioada antisepsiei listeriene
e) Perioada antisepsiei prelisteriene
d) Perioada antisepsiei contemporane
CS. Cine este fondatorul antisepsiei contemporane?
c) Hippocrate
d) Louis Pasteur
b) Kurt Schimmelbusch
a) Ernest Bergmann
e) Joseph Lister
CS. Ce antiseptic a fost utilizat de către Joseph Lister pentru distrugerea microorganismelor în plagă?
c) Acidul carbolic
e. Furacilina
a) Cloramina
b) Alcoolul etilic 96%
d) Sublimatul
CM. La metodele de antisepsie fizică se referă:
c. Chimioterapia focarului purulent
d. Radioterapia focarului purulent
e. Revizia plăgii purulente cu o sondă butonată
b. Cavitaţia ultrasonică a plăgii purulente
a. Iradierea plăgii purulente cu laser cu energie mare
CM. Spre deosebire de antiseptice, dezinfectantele se utilizează pentru:
a. Prelucrarea instrumentelor chirurgicale
e. Prelucrarea cavităţilor purulente
c. Prelucrarea câmpului operator
b. Prelucrarea mânilor chirurgului înainte de operaţie
d. Prelucrarea încăperilor spitaliceşti
CM. Ce complicaţii sunt caracteristice antibioticoterapiei?
b. Disbacterioza
e. Acţiune toxică asupra organelor interne
c. Reacţii alergice
d. Formarea suşelor de microorganisme rezistente
a. Dereglări hormonale
CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune indirectă?
c. Т-activin
e. Bacteriofagul combinat
b. Serul antigangrenos
a. Anatoxina tetanică
d. Gama-globulina antistafilococică
CM. Cele mai răspîndite tipuri de infecţie nozocomială printre pacienţii spitalizaţi sunt:
b) Infecţiile intestinale acute
d) Infecţiile sistemului nervos central
e) Infecţiile plăgilor operatorii
a) Infecţia căilor urinare
c) Infecţiile căilor respiratorii
CM. Conform clasificării anatomice a infecţiei chirurgicale postoperatorii deosebim:
b) Infecţia incizională superficială
e) Infecţia cavităţilor şi organelor
a) Infecţia incizională asimptomatică
d) Infecţia incizională generalizată
c) Infecţia incizională profundă
CS. Pe durata cărei perioade de timp un proces infecţios-inflamator, ce s-a dezvoltat în plaga după hernioplastie cu meşă sintetică, este definit ca infecţie nozocomială a plăgii operatorii?
b) Două săptămâni
e) Un an
c) O lună
a) O săptămână
d) Şase luni
CS. Ce reprezintă asepsia?
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plaga operatorie
CM. Care dintre posibilele surse de infecţie se referă la cele endogene?
c. Caria dentară cronică la un bolnav ce va fi supus intervenţiei chirurgicale de protezare a articulaţiei coxofemurale
a. Aerul din sala de operaţie
e. Materialul de sutură
d. Pielonefrita cronică la un bolnav ce va fi operat pentru hernie inghinală necomplicată
b. Instrumentele chirurgicale
CM. Indicaţi acţiunile necesare ale chirurgului în timpul pregătirii către operaţie.
e. Îmbrăcarea măştii
b. Sterilizarea materialului de sutură
c. Prelucrarea mânilor
a. Prelucrarea şi delimitarea cîmpului operator cu albituri sterile
d. Îmbrăcarea mănuşilor
CS. Cît de frecvent se efectuează curăţenia generală în sala de operaţie?
c. O dată în trei zile
d. O dată în săptămînă
a. Zilnic
b. O dată în două zile
e. O dată în lună
CS. Nivelul acceptat de contaminare microbiană a aerului în sala de operaţie constituie:
d. Sub 400 agenţi patogeni/m3
c. Sub 300 agenţi patogeni/m3
b. Sub 200 agenţi patogeni/m3
e. Sub 500 agenţi patogeni/m3
a. Sub 100 agenţi patogeni/m3
CS. Sterilizarea instrumenteleor chirurgicale metalice în pupinelă se petrece în următorul regim (timpul + temperatura):
c. 1 oră la 150 °С
d. 1 oră la 180 °С
b. 1 oră la 130 °С
a. 1 oră la 120 °С
e. 1 oră la 200 °С
CS. Fiind închisă casoleta Schimmelbusch păstrează sterilitatea conţinutului timp de:
c. 24 ore
b. 12 ore
a. 6 ore
e. 72 ore
d. 48 ore
CM. Mănuşile chirurgicale sterile se vor considera contaminate şi necesită a fi schimbate pe parcursul intervenţiei chirurgicale atunci cînd:
b. Cu mâna în mănuşă a fost atins orice obiect nesteril
d. Durata intervenţiei depăşeşte 60 minute
a. Mănuşa s-a rupt sau a fost perforată (înţepată)
c. Mănuşa a fost murdărită cu sânge
e. Mâna în mănuşă a coborât mai jos de nivelul centurii (brîului)
CS. Indicaţi cantitatea minimală de microorganisme, necesară pentru dezvoltarea infecţiei plăgii operatorii în lipsa implantului.
d. Peste 100.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
a. 100 microorganisme pe 1 g de ţesut
e. Peste 1.000.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
b. 1.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
c. Peste 10.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
CS. Ce metodă de control a sterilităţii instrumentelor chirurgicale şi al materialului de pansament este cea mai exactă?
b. Testul cu acid ascorbic
a. Proba cu fenolftaleină
d. Examenul bacteriologic
e. Termometria
c. Testul cu antipirină
CM. Prin ce se caracterizează metoda indirectă de control a sterilităţii?
a. Este cea mai exactă
b. Indică asupra prezenţei sau absenţei microorganismelor
d. Permite aprecierea gradului de contaminare bacteriană
c. Se utilizează doar pentru controlul calităţii sterilizării termice
e. Se utilizează în timpul fiecărei sterilizări
CS. Ce reprezintă infecţia nozocomială?
c. Noţiune convenţională, ce semnifică patologiile infecţioase ce au condiţionat spitalizarea în staţionar
b. Infecţia specifică (tuberculoza, actinomicoza, sifilisul)
a. Infectarea bolnavului în timpul spitalizării sau în urma tratamentului
d. Patologii chirurgicale purulente ale ţesuturilor moi cu localizare tipică
e. Patologii ale căilor respiratorii superioare, ca sursă a infecţiei endogene
CS. Indicaţi medicamentele de “prima linie” în efectuarea antibioticoprofilaxiei în chirurgia generală?
d. Cefalosporine de generaţia a treia
b. Fluorchinolone
e. Sulfanilamide
a. Aminoglicozide
c. Cefalosporine de prima generaţie
CМ. Cui aparţine descoperirea grupelor sangvine?
e. А.Wiener
a. V.A.Iurevici
d. J.Jansky
b. K.Landsteiner
c. N.K.Rozengart
CS. Ce reprezintă grupa sangvină?
c. Un complex de antigeni eritrocitari
d. Antigeni trombocitari
a. Un complex de antigeni leucocitari
e. Antigeni transplantaţionali
b. Un complex de imunoglobuline
CМ. Legea lui Ottenberg:
a. Permite transuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge IV
e. Este valabilă în cazul transfuziei unei cantităţi mici de sînge (mai puţin de 500ml)
b. Permite transuzia de sînge de grupa I unui recipient cu grupa de sînge II
d. Afirmă că aglutininele plasmei din sîngele donatorului sunt diluate în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu eritocitelele recipientului
c. Afirmă că aglutinogenii eritrocitari din sîngele donatorului sunt diluaţi în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu aglutininele recipientului
CS. Recipient „universal” (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
d. Grupei sangvine IV
e. Grupei sangvine I şi IV
a. Grupei sangvine I
b. Grupei sangvine II
c. Grupei sangvineIII
CМ. Pentru determinarea factorului Rhesus se utilizează:
d. Reacţia de conglutinare cu folosirea gelatinei
a. Metoda cu anticorpi monoclonali anti-D
c. Metoda cu seruri standart anti-Rhesus
b. Testul Coombs (testul antiglobulinic indirect)
e. Metoda cu anticorpi monoclonali anti-HLA
CМ. Metoda autohemotransfuziei se efectuează în felul următor:
d. Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 12 ore pînă la operaţie
e. Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 72 ore pînă la operaţie
a. Prelevarea sîngelui bolnavului se efectuează cu cîteva săptămîni pînă la operaţia planificată
c. Se colectează repetat cîte 100-200ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de 2 zile
b. Se colectează repetat cîte 400-500ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de o săptămînă
CМ. Hemodiluţia normovolemică preoperatorie acută prevede îndeplinirea următoarelor activităţi:
b. Exfuzia a 750-1000 ml de sînge a bolnavului nemijlocit înainte de începutul intervenţiei chirurgicale
d. Restabilirea volumului sîngelui prelevat prin administrarea plasmei de la donator
e. Transfuzia ulterioară a sîngelui colectat bolnavului, intra- sau postoperator
a. Exfuzia a 400-500 ml de sînge a bolnavului cu o săptămînă pînă la intervenţia chirurgicală
c. Restabilirea volumului sîngelui prelevat prin administrarea substituienţilor sangvini
CМ. Reinfuzia poate fi efectuată în caz de:
a. Hemoragie din ulcer gastric
b. Ruptură post-traumatică a splinei
e. Traumatism închis al cutiei toracice cu hemotorax
c. Sarcină extrauterină întreruptă
d. Amputare post-traumatică a extremităţii inferioare
CМ. Indicaţi componentele sîngelui folosite în transfuziologie:
d. Plasma proaspăt congelată
e. Concentratul eritrocitar
a. Concentratul trombocitar
c. Trombina liofilizată
b. Imunoglobulina şi gama-globulinele
CМ. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:
b. Soluţia de albumină
a. Plasma proaspăt congelată
d. Imunoglobulina şi gama-globulinele
CS. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:
b) Soluţia Ringer
d) Soluţia Hartmann
c) Concentratul trombocitar
a) Plasma proaspăt congelată
e) Crioprecipitatul
CS. La ce temperatură se păstrează concentratul eritrocitar conservat?
e. 0+1°C
d. +8+10°C
b. -2-4°C
c. +4+6°C
a. 0°C
CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar nu este indicată?
b. Mai mult de 70 g/l
d. Mai mult de 90 g/l
a. Mai mult de 60 g/l
e. Mai mult de 100 g/l
c. Mai mult de 80 g/l
CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar este indicată în dependenţă de anumite date clinice (starea generală a bolnavului, prezenţa patologiilor concomitente, severitatea hipoxiei)?
d. 100-110 g/l
a. 40-60 g/l
c. 70-100 g/l
b. 60-70 g/l
e. 110-120 g/l
CМ. Pragul valorii trombocitopeniei la care este indicată transfuzia de concentrat trombocitar este considerat:
a. Nivelul trombocitelor mai jos de 100x109/l (în prezenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
c. Nivelul trombocitelor mai jos de 50x109/l (în prezenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
e. Nivelul trombocitelor mai jos de 20x109/l (în absenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
d. Nivelul trombocitelor mai jos de 100x109/l (independent de prezenţa riscului de hemoragie)
b. Nivelul trombocitelor mai jos de 50x109/l (în lipsa hemoragiei sau riscului acesteia)
CМ. Transfuzia de plasmă proaspăt congelată:
c. Se efectuiază după decongelarea şi încălzirea ulterioară pînă la 37°С
a. Este necesară pentru restabilirea volumului sîngelui circulant
d. De regulă, se transfuzează în doza de 15ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
e. De regulă, se transfuzează în doza de 5ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
b. Este necesară pentru profilaxia şi tratamentul coagulopatiilor
CМ. Soluţiile cristaloide ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:
b. Au capacitatea de a rămîne în patul vascular al pacientului pînă la 8 ore
d. În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în volum ce depăşeşte de 3 ori volumul apreciat de sînge pierdut
e. În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în raport 1:1 la volumul de sînge pierdut
c. După perfuzia unui litru de soluţii, volumul de sînge circulant creşte cu aproximativ 250 ml
a. După administrarea intravenoasă părăsesc rapid patul vascular şi pătrund în ţesuturi
CМ. Soluţiile coloidale ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:
CM. În ce constă aprecierea valabilităţii sîngelui conservat pentru transfuzie?
c. Determinarea factorului rhesus a sîngelui din container
b. Controlul corespunderii datelor de pe eticheta containerului cu sîngele ce se conţine în aceasta
a. Examinarea microbiologică a sîngelui donatorului
e. Controlul ermetismului containerului cu sînge
d. Evaluarea vizuală a conţinutului containerului cu sînge
CS. Proba de compatibilitate individuală după sistemul ABO în caz de hemotransfuzie, apreciază reacţia de aglutinare dintre:
b. Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
e. Eritrocitele recipientului şi leucocitele donatorului
c. Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-40 C
a. Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
d. Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-40 C
CS. Ce probă se efectuiază la transfuzia de plasma proaspăt congelată?
b. Proba la compatibilitate după grupă
d. Proba biologică
a. Nu se efectuiază nici o probă
c. Proba la compatibilitate după rezus
e. Proba intradermală, la toleranţa plasmei
CМ. Conform clasificării contemporane, complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale se divizează în:
a. Acute (imediate)
b. Tardive
e. Non-imune
c. Amînate
d. Imune
CМ. Către complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale acute non-imune se referă:
d. Leziunea pulmonară acută post-transfuzională sau sindromul “TRALI” (transfusion-related acute lung injury)
b. Reacţiile febrile antigenice non-hemolitice
c. Şocul hemotransfuzional
a. Reacţiile pirogene
e. Supraîncărcarea circulaţiei sau “TACO” (transfusion associated circulatory overload)
b. Intoxicarea cu citrat şi hiperkaliemia
a. Sepsisul acut şi şocul endotoxic
e. Reacţiile anafilactice
c. Reacţiile alergice (urticaria)
d. Embolia cu aer, trombembolia
CМ. În timpul hemotransfuziei este posibilă contaminarea recipientului cu următoarele infecţii:
e. Citomegalovirus
b. Hepatita virală B şi C
d. Sifilis
c. Hepatita virală A şi E
a. Virusul imunodeficienţei umane tip 1 şi 2
CM. Către perioadele şocului hemotransfuzional nu se referă:
a. Perioada de şoc propriu-zisă
c. Perioada de septicotoxemie
b. Perioada de oligo şi anurie (insuficienţei renale acute)
e. Perioada stabilizării hemodinamicii
d. Perioada de restabilire a diurezei (reconvalescenţei)
CM. Indicaţi, care dintre patologiile enumerate se referă la infecţia chirurgicală.
d. Supuraţia plăgii postoperatorii
b. Hidrosadenita acută
e. Pielonefrita cronică
c. Abcesul hepatic
a. Pneumonia acută
CM. Care dintre procesele infecţioase se referă la infecţia chirurgicală acută specifică?
b. Sifilisul
e. Tuberculoza
d. Actinomicoza
a. Antraxul
c. Tetanosul
CM. Indicaţi factorii, asocierea cărora duce la dezvoltarea infecţiei chirurgicale.
d. Bacteriemia tranzitorie
b. Hiperemia venoasă a ţesuturilor
c. Reacţia de răspuns al organismului la infecţie
e. Prezenţa porţilor de intrare a infecţiei
a. Prezenţa microorganismelor patogene virulente
CM. Care dintre caracteristicile microorganismelor determină evoluţia infecţiei chirurgicale?
a. Invazivitatea
d. Toxicitatea
e. Sporogenia
b. Virulenţa
c. Gradul de infectare
CM. Indicaţi sursele posibile ale infecţiei chirurgicale.
b. Prin implantare
d. Endogenă
a. Exogenă
e. Aerogenă
c. Prin contact
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hiperemiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
d. Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi compresia acestora de către edemul tisular
c. Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
a. Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
b. Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
e. Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hipertermiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a durerii în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
CS. Caracterul pulsatil al durerii în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi este caracteristic pentru:
d. Faza de supuraţie (abcedare)
b. Faza de contracţie a plăgii
c. Faza de resorbţie a exudatului inflamator
e. Faza de erupere spontană a abcesului prin tegument
a. Faza de infiltraţie
CS. Ce indică simptomul de fluctuaţie în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi?
a. Formarea unei cavităţi cu conţinut purulent
b. Prezenţa procesului inflamator în stadiul de infiltraţie
e. Implicarea în procesul patologic a organelor subiacente
d. Caracterul anaerob neclostridian al infecţiei
c. Prezenţa gazului în ţesuturi
CM. Indicaţi modificările caracteristice în analiza generală a sîngelui în caz de infecţie chirurgicală acută.
b. Trombocitoză
e. Eozinofilie
a. Leucocitoză
d. Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor
c. Devierea spre stînga în formula leucocitară
CM. Indicaţi metodele paraclinice utilizate în diagnosticul infecţiei chirurgicale acute a ţesuturilor moi:
d. Puncţia diagnostică
a. Analiza generală a sîngelui
e. Biopsia
b. Analiza generală a urinei
c. Examinarea ultrasonografică a ţesuturilor moi
CM. Indicaţi regiunile corpului în care nu se dezvoltă furunculul.
a. Triunghiul nazo-labial
d. Peretele abdominal anterior
b. Regiunea cervicală posterioară
e. Talpa piciorului (plantei)
c. Suprafaţa palmară a mâinii
CM. În ce cazuri este indicată spitalizarea bolnavului cu furuncul?
c. În localizarea furunculului pe talpa piciorului şi imposibilitatea exercitării funcţiei de sprijin de către extremitatea afectată
a. În caz de furuncul pe coapsă la un copil de 7 ani
e. În cazul suportării patologiei respective în antecedente
d. În localizarea furunculului în regiunea triunghiului nazo-labial
b. În prezenţa furunculului abcedat la un bolnav cu diabet zaharat grav
CS. Tromboza sinusului cavernos reprezintă o complicaţie rară, dar foarte severă (şi deseori fatală) a furunculului cu localizare:
b. În regiunea temporală sau parietală
e. În regiunea axilară sau subclaviculară
d. În regiunea inghinală sau perineală
c. Pe suprafaţa posterioară a gîtului sau pe spate
a. Pe suprafaţa laterală a nasului sau sub regiunea globului ocular
CS. Inflamaţia purulentă a glandelor sudoripare se numeşte:
e. Dermatită axilară streptococică
a. Carbuncul
d. Hidrosadenită
b. Hidrosalpinx
c. Furuncul
CM. Ce afirmaţii, referitoare la abces, sunt corecte?
d. La examinarea clinică se determină simptomul de fluctuaţie
b. Cavitatea abcesului se formează în centrul infiltratului inflamator
c. Deschiderea şi drenarea abcesului nu conduc la ameliorarea stării bolnavului
e. Ascensiunea temperaturii corporale de regulă este asociată cu frison
a. Temperatura corporală în patologia respectivă de regulă rămîne normală
CM. Ce afirmaţii, referitoare la flegmon, sunt corecte?
c. Manifestările intoxicaţiei de regulă nu sunt pronunţate
a. Procesul purulent se răspîndeşte de-a lungul spaţiilor interfasciale şi celulare
d. Starea generală a bolnavului rămîne satisfăcătoare
b. Colecţia purulentă este delimitată de prezenţa capsulei piogene
e. Pacienţii necesită spitalizare şi intervenţie chirurgicală urgentă cu anestezie generală sau regională
CM. Carbunculul se caracterizează prin următoarele semne:
b. Nu se dezvoltă la bolnavii cu diabet zaharat
e. Simptomul de fluctuaţie nu este tipic
c. Pielea de-asupra focarului inflamator nu este schimbată
a. De regulă, se dezvoltă în regiunea occipitală şi interscapulară
d. Abcesul are aspect de “fagure”
CM. Indicaţi regulile tratamentului chirurgical al carbunculului.
d. Plăgile, de regulă, se lasă deschise pentru a se vindeca prin intenţie secundară
c. Fiecare dintre abcesele ce au aspectul de “fagure” se va deschide prin incizie separată
b. Excizia minuţioasă a ţesuturilor necrotice
a. Efectuarea unei incizii în cruce
e. La finele intervenţiei pe plagă se aplică suturi pentru o vindecare primară
CM. Indicaţi formele clinice ale erizipelului.
e. Forma eritematoasă
b. Forma abcedantă
a. Forma flegmonoasă
d. Forma necrotică
c. Forma buloasă
CM. Indicaţi simptomele clinice caracteristice pentru forma eritematoasă a erizipelului.
a. Formarea bulelor, umplute cu lichid seros, pe piele
b. Hiperemia pielii sub forma “limbilor de foc”
d. Hiperemia pielii sub forma “hartei geografice”
e. Simptomul de fluctuaţie
c. Formarea sectoarelor de necroză cutanată
CS. Mastita puerperală se dezvoltă:
e. În primul trimestru de sarcină
d. În perioada climacterică
b. În al treilea trimestru de sarcină
c. În perioada de lăuzie
a. În perioada de pubertate
CM. În funcţie de localizare se disting următoarele forme de abcese a glandei mamare:
d. Abces subpectoral
b. Abces suprafascial
a. Abces intramamar
c. Abces subareolar
e. Abces retromamar
CS. Paraproctita este definită ca:
a. Inflamaţia acută a mucoasei rectului
e. Inflamaţia purulentă a ţesutului adipos din jurul rectului (pararectal)
b. Tromboza nodulilor hemoroidali
c. Hemoragia din rect
d. Infecţia bacteriană a pielii din regiunea perianală
CM. Indicaţi formele de paraproctită.
a. Buloasă
e. Ischio-rectală
c. Flegmonoasă
d. Submucoasă
b. Subcutanată
CS. La dezvoltarea abcesului pilonidal (coccigian) contribuie acumularea în cavitatea chistului a:
c. Microflorei fungice
a. Ţesutului limfoid
e. Maselor ateromatoase
b. Maselor fecale
d. Părului şi detritului tegumentar
CM. Ce afirmaţii caracterizează just abcesul coccigian (pilonidal)?
d. Mai frecvent se întîlneşte la bărbaţii tineri
c. Deseori este multicameral
a. La baza patologiei stă un defect congenital
b. Frecvent recidivează
e. După eruperea spontană a puroiului spre tegument survine vindecarea completă
CM. Ce afirmaţii caracterizează unghia încarnată?
d. Se dezvoltă la nivelul degetelor mâinii
b. Unghia proiemină sub formă de “corp străin”, ce împiedică vindecarea leziunii
e. Se explică prin tăierea prea scurtă a colţurilor plăcii unghiale
c. Se dezvoltă la nivelul halucelui
a. Reprezintă o patologie congenitală
CS. Comunicarea patologică între două organe cavitare se numeşte:
c. Stomă
b. Anastomoză
e. Perforaţie
d. Chist
a. Fistulă
CM. Indicaţi fazele de dezvoltare a escarelor?
a. Faza prereactivă
b. Faza dereglărilor circulatorii
c. Faza leziunilor purulent-necrotice
d. Faza regenerării
e. Faza reactivă
CS. Termenul “abdomen acut” reprezintă un:
e. Toate afirmaţiile sunt corecte
c. Sindrom
d. Diagnostic postoperator
b. Diagnostic definitiv
a. Simptom
CM. Diagnosticul de “abdomen acut” serveşte drept:
a. Indicaţie către operaţie urgentă
c. Indicaţie către consultaţia chirurgului
e. Argument către externarea pacientului din staţionar
d. Argument către efectuarea măsurilor diagnostice suplimentare
b. Indicaţie către spitalizarea în staţionarul terapeutic
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” comportă un caracter inflamator?
a. Apendicita acută
d. Sarcina extrauterină
c. Pancreatita acută
e. Ulcerul gastro-duodenal perforat
b. Hernia strangulată
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” nu posedă caracter inflamator?
d. Tromboza vaselor mezenteriale
a. Colecistita acută
e. Apendicita acută
CM. Care patologii se asociază cu perforaţia de organ cavitar în cavitatea peritoneală?
d. Sarcina extrauterină întreruptă
b. Ulcerul duodenal perforat
c. Tromboza vaselor mezenteriale
a. Ruptura spontană a porţiunii abdominale a esofagului
e. Traumatismul penetrant al intestinului subţire
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” se referă la sindromul “ocluziei intestinale acute”?
d. Stenoza piloroduodenală ulceroasă
e. Volvulusul intestinului sigmoid
c. Invaginarea
a. Ocluzia intestinală aderenţială a intestinului subţire
CM. Ce patologii se asociază cu hemoragie intraperitoneală?
b. Eruperea anevrismului aortei
a. Hemoragia din ulcer gastric
e. Ruptura traumatică a splinei
d. Hemoragia uterină (metroragia)
c. Sarcina extrauterină întreruptă
CS. Care dintre patologiile enumerate este tipică pentru pacienţii în vîrsta peste 60 de ani?
a. Ocluzia tumorală a colonului
d. Invaginarea intestinului
b. Sarcina extrauterină întreruptă
e. Ulcerul perforat
CM. Sindromul de “ischemie a extremităţii” este divizat în:
c. Ischemie cronică
a. Ischemie acută
b. Ischemie subacută
d. Ischemie recidivantă
e. Ischemie tranzitorie
CM. Indicaţi cauzele posibile ale dezvoltării insuficienţei arteriale acute a extremităţii.
d. Tromboza arterială
b. Stenoza lumenului arterial cauzată de o placă aterosclerotică
e. Tromboflebita
a. Trauma arterei magistrale
c. Embolia arterială
CM. Indicaţi patologiile, ce se manifestă prin sindromul de insuficienţă venoasă cronică a extremităţilor.
d. Afectarea aterosclerotică a arterelor
c. Tromboza venoasă acută
b. Boala varicoasă
a. Phlegmasia cerulea dolens
e. Sindromul posttrombotic
CM. Indicaţi mecanismele patogenetice ale insuficienţei venoase cronice.
c. Insuficienţa valvulelor venelor şi refluxul venos
d. Vâscozitatea sporită a sîngelui venos
b. Lezarea sau înlăturarea chirurgicală a venelor superficiale
e. Trombocitoza
a. Ocluzia completă sau parţială a venelor profunde ale extremităţilor