There are no comments, be the first and leave one below:
Care sunt principiile propuse și utilizate de către Florence Nightingale în îngrijirea pacienților?
e. Transportarea pacientului în mod urgent în spitalul universitar
b. Aer curat şi proaspăt, apă curată, păstrarea curățeniei, acces de lumină
a. Prelucrarea câmpului operator, mâinilor chirurgului și a pansamentului de pe plagă cu acid carbolic
d. Hemostază minuțioasă, atitudine atraumatică fată de țesuturi în timpul operației
c. Îmbrăcarea chirurgului în echipament steril și mască
Care sunt sarcinele de bază ale nurselor?
c. Promovarea sănătății
b. Tratamentul chirurgical al pacienților
a. Profilaxia maladiilor
e. Organizarea asistenței medicale la pacienții
d. Reducerea suferințelor pacienților
Ce include proveniență terminului ”Nurse”?
b. A alăpta
c. A trata
a. A promova
d. A îngriji
e. A compătimi
Cine din chirurgii ruși a acordat o deosebită atenție nurselor în îngrijirea răniților în timpul războiului?
c. Nicolai Burdenco
d. Nicolai Sklifosovski
b. Serghei Iudin
a. Nicolai Pirogov
e. Valentin Voino-Iaseneţkii
Cine este considerat fondatorul nursingului?
e. Alexander Fleming
d. Florence Nightingale
c. Joseph Lister
b. Louis Pasteur
Din ce an Asociația de Nursing din Moldova devine membru al Asociației Europene de Nursing?
c. Din 1997
d. Din 2000
e. Din 2018
a. Din 1993
b. Din 1995
În ce an a fost fondată Asociația de Nursing din Moldova?
b. În 1992
e. În 2018
c. În 1994
a. În 1989
d. În 1997
CS. Ce reprezintă antisepsia?
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plagă
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
b) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode fizice
CM. Indicaţi etapele istorice de dezvoltare a antisepsiei.
b) Perioada antisepsiei clasice
e) Perioada antisepsiei prelisteriene
c) Perioada antisepsiei empirice
d) Perioada antisepsiei contemporane
a) Perioada antisepsiei listeriene
CS. Cine este fondatorul antisepsiei contemporane?
a) Ernest Bergmann
c) Hippocrate
e) Joseph Lister
b) Kurt Schimmelbusch
d) Louis Pasteur
CS. Ce antiseptic a fost utilizat de către Joseph Lister pentru distrugerea microorganismelor în plagă?
b) Alcoolul etilic 96%
c) Acidul carbolic
d) Sublimatul
a) Cloramina
e. Furacilina
CM. La metodele de antisepsie fizică se referă:
d. Radioterapia focarului purulent
b. Cavitaţia ultrasonică a plăgii purulente
e. Revizia plăgii purulente cu o sondă butonată
c. Chimioterapia focarului purulent
a. Iradierea plăgii purulente cu laser cu energie mare
CM. Spre deosebire de antiseptice, dezinfectantele se utilizează pentru:
d. Prelucrarea încăperilor spitaliceşti
a. Prelucrarea instrumentelor chirurgicale
b. Prelucrarea mânilor chirurgului înainte de operaţie
c. Prelucrarea câmpului operator
e. Prelucrarea cavităţilor purulente
CM. Ce complicaţii sunt caracteristice antibioticoterapiei?
d. Formarea suşelor de microorganisme rezistente
a. Dereglări hormonale
c. Reacţii alergice
e. Acţiune toxică asupra organelor interne
b. Disbacterioza
CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune indirectă?
d. Gama-globulina antistafilococică
e. Bacteriofagul combinat
c. Т-activin
a. Anatoxina tetanică
b. Serul antigangrenos
CM. Cele mai răspîndite tipuri de infecţie nozocomială printre pacienţii spitalizaţi sunt:
d) Infecţiile sistemului nervos central
a) Infecţia căilor urinare
e) Infecţiile plăgilor operatorii
b) Infecţiile intestinale acute
c) Infecţiile căilor respiratorii
CM. Conform clasificării anatomice a infecţiei chirurgicale postoperatorii deosebim:
c) Infecţia incizională profundă
d) Infecţia incizională generalizată
b) Infecţia incizională superficială
a) Infecţia incizională asimptomatică
e) Infecţia cavităţilor şi organelor
CS. Pe durata cărei perioade de timp un proces infecţios-inflamator, ce s-a dezvoltat în plaga după hernioplastie cu meşă sintetică, este definit ca infecţie nozocomială a plăgii operatorii?
e) Un an
b) Două săptămâni
c) O lună
d) Şase luni
a) O săptămână
CS. Ce reprezintă asepsia?
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plaga operatorie
CM. Care dintre posibilele surse de infecţie se referă la cele endogene?
c. Caria dentară cronică la un bolnav ce va fi supus intervenţiei chirurgicale de protezare a articulaţiei coxofemurale
e. Materialul de sutură
a. Aerul din sala de operaţie
d. Pielonefrita cronică la un bolnav ce va fi operat pentru hernie inghinală necomplicată
b. Instrumentele chirurgicale
CM. Indicaţi acţiunile necesare ale chirurgului în timpul pregătirii către operaţie.
e. Îmbrăcarea măştii
c. Prelucrarea mânilor
d. Îmbrăcarea mănuşilor
b. Sterilizarea materialului de sutură
a. Prelucrarea şi delimitarea cîmpului operator cu albituri sterile
CS. Cît de frecvent se efectuează curăţenia generală în sala de operaţie?
a. Zilnic
d. O dată în săptămînă
b. O dată în două zile
c. O dată în trei zile
e. O dată în lună
CS. Nivelul acceptat de contaminare microbiană a aerului în sala de operaţie constituie:
d. Sub 400 agenţi patogeni/m3
c. Sub 300 agenţi patogeni/m3
e. Sub 500 agenţi patogeni/m3
b. Sub 200 agenţi patogeni/m3
a. Sub 100 agenţi patogeni/m3
CS. Sterilizarea instrumenteleor chirurgicale metalice în pupinelă se petrece în următorul regim (timpul + temperatura):
b. 1 oră la 130 °С
a. 1 oră la 120 °С
e. 1 oră la 200 °С
c. 1 oră la 150 °С
d. 1 oră la 180 °С
CS. Fiind închisă casoleta Schimmelbusch păstrează sterilitatea conţinutului timp de:
b. 12 ore
c. 24 ore
e. 72 ore
a. 6 ore
d. 48 ore
CM. Mănuşile chirurgicale sterile se vor considera contaminate şi necesită a fi schimbate pe parcursul intervenţiei chirurgicale atunci cînd:
a. Mănuşa s-a rupt sau a fost perforată (înţepată)
d. Durata intervenţiei depăşeşte 60 minute
b. Cu mâna în mănuşă a fost atins orice obiect nesteril
c. Mănuşa a fost murdărită cu sânge
e. Mâna în mănuşă a coborât mai jos de nivelul centurii (brîului)
CS. Indicaţi cantitatea minimală de microorganisme, necesară pentru dezvoltarea infecţiei plăgii operatorii în lipsa implantului.
b. 1.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
e. Peste 1.000.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
c. Peste 10.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
d. Peste 100.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
a. 100 microorganisme pe 1 g de ţesut
CS. Ce metodă de control a sterilităţii instrumentelor chirurgicale şi al materialului de pansament este cea mai exactă?
e. Termometria
a. Proba cu fenolftaleină
d. Examenul bacteriologic
c. Testul cu antipirină
b. Testul cu acid ascorbic
CM. Prin ce se caracterizează metoda indirectă de control a sterilităţii?
d. Permite aprecierea gradului de contaminare bacteriană
a. Este cea mai exactă
c. Se utilizează doar pentru controlul calităţii sterilizării termice
e. Se utilizează în timpul fiecărei sterilizări
b. Indică asupra prezenţei sau absenţei microorganismelor
CS. Ce reprezintă infecţia nozocomială?
c. Noţiune convenţională, ce semnifică patologiile infecţioase ce au condiţionat spitalizarea în staţionar
e. Patologii ale căilor respiratorii superioare, ca sursă a infecţiei endogene
a. Infectarea bolnavului în timpul spitalizării sau în urma tratamentului
d. Patologii chirurgicale purulente ale ţesuturilor moi cu localizare tipică
b. Infecţia specifică (tuberculoza, actinomicoza, sifilisul)
CS. Indicaţi medicamentele de “prima linie” în efectuarea antibioticoprofilaxiei în chirurgia generală?
e. Sulfanilamide
c. Cefalosporine de prima generaţie
b. Fluorchinolone
d. Cefalosporine de generaţia a treia
a. Aminoglicozide
CМ. Cui aparţine descoperirea grupelor sangvine?
c. N.K.Rozengart
a. V.A.Iurevici
b. K.Landsteiner
e. А.Wiener
d. J.Jansky
CS. Ce reprezintă grupa sangvină?
b. Un complex de imunoglobuline
a. Un complex de antigeni leucocitari
d. Antigeni trombocitari
e. Antigeni transplantaţionali
c. Un complex de antigeni eritrocitari
CМ. Legea lui Ottenberg:
c. Afirmă că aglutinogenii eritrocitari din sîngele donatorului sunt diluaţi în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu aglutininele recipientului
d. Afirmă că aglutininele plasmei din sîngele donatorului sunt diluate în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu eritocitelele recipientului
b. Permite transuzia de sînge de grupa I unui recipient cu grupa de sînge II
e. Este valabilă în cazul transfuziei unei cantităţi mici de sînge (mai puţin de 500ml)
a. Permite transuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge IV
CS. Recipient „universal” (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
a. Grupei sangvine I
e. Grupei sangvine I şi IV
d. Grupei sangvine IV
c. Grupei sangvineIII
b. Grupei sangvine II
CМ. Pentru determinarea factorului Rhesus se utilizează:
c. Metoda cu seruri standart anti-Rhesus
d. Reacţia de conglutinare cu folosirea gelatinei
a. Metoda cu anticorpi monoclonali anti-D
b. Testul Coombs (testul antiglobulinic indirect)
e. Metoda cu anticorpi monoclonali anti-HLA
CМ. Metoda autohemotransfuziei se efectuează în felul următor:
b. Se colectează repetat cîte 400-500ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de o săptămînă
d. Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 12 ore pînă la operaţie
e. Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 72 ore pînă la operaţie
c. Se colectează repetat cîte 100-200ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de 2 zile
a. Prelevarea sîngelui bolnavului se efectuează cu cîteva săptămîni pînă la operaţia planificată
CМ. Hemodiluţia normovolemică preoperatorie acută prevede îndeplinirea următoarelor activităţi:
d. Restabilirea volumului sîngelui prelevat prin administrarea plasmei de la donator
c. Restabilirea volumului sîngelui prelevat prin administrarea substituienţilor sangvini
b. Exfuzia a 750-1000 ml de sînge a bolnavului nemijlocit înainte de începutul intervenţiei chirurgicale
a. Exfuzia a 400-500 ml de sînge a bolnavului cu o săptămînă pînă la intervenţia chirurgicală
e. Transfuzia ulterioară a sîngelui colectat bolnavului, intra- sau postoperator
CМ. Reinfuzia poate fi efectuată în caz de:
e. Traumatism închis al cutiei toracice cu hemotorax
c. Sarcină extrauterină întreruptă
b. Ruptură post-traumatică a splinei
a. Hemoragie din ulcer gastric
d. Amputare post-traumatică a extremităţii inferioare
CМ. Indicaţi componentele sîngelui folosite în transfuziologie:
e. Concentratul eritrocitar
c. Trombina liofilizată
b. Imunoglobulina şi gama-globulinele
a. Concentratul trombocitar
d. Plasma proaspăt congelată
CМ. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:
d. Imunoglobulina şi gama-globulinele
b. Soluţia de albumină
a. Plasma proaspăt congelată
CS. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:
b) Soluţia Ringer
a) Plasma proaspăt congelată
e) Crioprecipitatul
d) Soluţia Hartmann
c) Concentratul trombocitar
CS. La ce temperatură se păstrează concentratul eritrocitar conservat?
d. +8+10°C
c. +4+6°C
b. -2-4°C
a. 0°C
e. 0+1°C
CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar nu este indicată?
b. Mai mult de 70 g/l
a. Mai mult de 60 g/l
e. Mai mult de 100 g/l
c. Mai mult de 80 g/l
d. Mai mult de 90 g/l
CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar este indicată în dependenţă de anumite date clinice (starea generală a bolnavului, prezenţa patologiilor concomitente, severitatea hipoxiei)?
b. 60-70 g/l
a. 40-60 g/l
d. 100-110 g/l
e. 110-120 g/l
c. 70-100 g/l
CМ. Pragul valorii trombocitopeniei la care este indicată transfuzia de concentrat trombocitar este considerat:
e. Nivelul trombocitelor mai jos de 20x109/l (în absenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
c. Nivelul trombocitelor mai jos de 50x109/l (în prezenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
b. Nivelul trombocitelor mai jos de 50x109/l (în lipsa hemoragiei sau riscului acesteia)
d. Nivelul trombocitelor mai jos de 100x109/l (independent de prezenţa riscului de hemoragie)
a. Nivelul trombocitelor mai jos de 100x109/l (în prezenţa hemoragiei sau riscului acesteia)
CМ. Transfuzia de plasmă proaspăt congelată:
d. De regulă, se transfuzează în doza de 15ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
a. Este necesară pentru restabilirea volumului sîngelui circulant
b. Este necesară pentru profilaxia şi tratamentul coagulopatiilor
c. Se efectuiază după decongelarea şi încălzirea ulterioară pînă la 37°С
e. De regulă, se transfuzează în doza de 5ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
CМ. Soluţiile cristaloide ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:
a. După administrarea intravenoasă părăsesc rapid patul vascular şi pătrund în ţesuturi
b. Au capacitatea de a rămîne în patul vascular al pacientului pînă la 8 ore
d. În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în volum ce depăşeşte de 3 ori volumul apreciat de sînge pierdut
e. În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în raport 1:1 la volumul de sînge pierdut
c. După perfuzia unui litru de soluţii, volumul de sînge circulant creşte cu aproximativ 250 ml
CМ. Soluţiile coloidale ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:
CM. În ce constă aprecierea valabilităţii sîngelui conservat pentru transfuzie?
c. Determinarea factorului rhesus a sîngelui din container
b. Controlul corespunderii datelor de pe eticheta containerului cu sîngele ce se conţine în aceasta
e. Controlul ermetismului containerului cu sînge
d. Evaluarea vizuală a conţinutului containerului cu sînge
a. Examinarea microbiologică a sîngelui donatorului
CS. Proba de compatibilitate individuală după sistemul ABO în caz de hemotransfuzie, apreciază reacţia de aglutinare dintre:
d. Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-40 C
c. Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-40 C
e. Eritrocitele recipientului şi leucocitele donatorului
b. Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
a. Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
CS. Ce probă se efectuiază la transfuzia de plasma proaspăt congelată?
b. Proba la compatibilitate după grupă
d. Proba biologică
c. Proba la compatibilitate după rezus
e. Proba intradermală, la toleranţa plasmei
a. Nu se efectuiază nici o probă
CМ. Conform clasificării contemporane, complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale se divizează în:
e. Non-imune
b. Tardive
c. Amînate
a. Acute (imediate)
d. Imune
CМ. Către complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale acute non-imune se referă:
c. Şocul hemotransfuzional
a. Reacţiile pirogene
b. Reacţiile febrile antigenice non-hemolitice
d. Leziunea pulmonară acută post-transfuzională sau sindromul “TRALI” (transfusion-related acute lung injury)
e. Supraîncărcarea circulaţiei sau “TACO” (transfusion associated circulatory overload)
b. Intoxicarea cu citrat şi hiperkaliemia
c. Reacţiile alergice (urticaria)
a. Sepsisul acut şi şocul endotoxic
d. Embolia cu aer, trombembolia
e. Reacţiile anafilactice
CМ. În timpul hemotransfuziei este posibilă contaminarea recipientului cu următoarele infecţii:
b. Hepatita virală B şi C
d. Sifilis
c. Hepatita virală A şi E
e. Citomegalovirus
a. Virusul imunodeficienţei umane tip 1 şi 2
CM. Către perioadele şocului hemotransfuzional nu se referă:
a. Perioada de şoc propriu-zisă
e. Perioada stabilizării hemodinamicii
c. Perioada de septicotoxemie
b. Perioada de oligo şi anurie (insuficienţei renale acute)
d. Perioada de restabilire a diurezei (reconvalescenţei)
CM. Indicaţi, care dintre patologiile enumerate se referă la infecţia chirurgicală.
a. Pneumonia acută
e. Pielonefrita cronică
b. Hidrosadenita acută
d. Supuraţia plăgii postoperatorii
c. Abcesul hepatic
CM. Care dintre procesele infecţioase se referă la infecţia chirurgicală acută specifică?
b. Sifilisul
a. Antraxul
c. Tetanosul
e. Tuberculoza
d. Actinomicoza
CM. Indicaţi factorii, asocierea cărora duce la dezvoltarea infecţiei chirurgicale.
b. Hiperemia venoasă a ţesuturilor
c. Reacţia de răspuns al organismului la infecţie
d. Bacteriemia tranzitorie
e. Prezenţa porţilor de intrare a infecţiei
a. Prezenţa microorganismelor patogene virulente
CM. Care dintre caracteristicile microorganismelor determină evoluţia infecţiei chirurgicale?
a. Invazivitatea
e. Sporogenia
d. Toxicitatea
b. Virulenţa
c. Gradul de infectare
CM. Indicaţi sursele posibile ale infecţiei chirurgicale.
c. Prin contact
a. Exogenă
b. Prin implantare
e. Aerogenă
d. Endogenă
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hiperemiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
e. Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
c. Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
b. Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
a. Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
d. Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi compresia acestora de către edemul tisular
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hipertermiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a durerii în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
CS. Caracterul pulsatil al durerii în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi este caracteristic pentru:
b. Faza de contracţie a plăgii
a. Faza de infiltraţie
e. Faza de erupere spontană a abcesului prin tegument
c. Faza de resorbţie a exudatului inflamator
d. Faza de supuraţie (abcedare)
CS. Ce indică simptomul de fluctuaţie în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi?
d. Caracterul anaerob neclostridian al infecţiei
a. Formarea unei cavităţi cu conţinut purulent
e. Implicarea în procesul patologic a organelor subiacente
c. Prezenţa gazului în ţesuturi
b. Prezenţa procesului inflamator în stadiul de infiltraţie
CM. Indicaţi modificările caracteristice în analiza generală a sîngelui în caz de infecţie chirurgicală acută.
c. Devierea spre stînga în formula leucocitară
d. Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor
b. Trombocitoză
a. Leucocitoză
e. Eozinofilie
CM. Indicaţi metodele paraclinice utilizate în diagnosticul infecţiei chirurgicale acute a ţesuturilor moi:
e. Biopsia
a. Analiza generală a sîngelui
c. Examinarea ultrasonografică a ţesuturilor moi
b. Analiza generală a urinei
d. Puncţia diagnostică
CM. Indicaţi regiunile corpului în care nu se dezvoltă furunculul.
e. Talpa piciorului (plantei)
c. Suprafaţa palmară a mâinii
a. Triunghiul nazo-labial
b. Regiunea cervicală posterioară
d. Peretele abdominal anterior
CM. În ce cazuri este indicată spitalizarea bolnavului cu furuncul?
a. În caz de furuncul pe coapsă la un copil de 7 ani
e. În cazul suportării patologiei respective în antecedente
b. În prezenţa furunculului abcedat la un bolnav cu diabet zaharat grav
c. În localizarea furunculului pe talpa piciorului şi imposibilitatea exercitării funcţiei de sprijin de către extremitatea afectată
d. În localizarea furunculului în regiunea triunghiului nazo-labial
CS. Tromboza sinusului cavernos reprezintă o complicaţie rară, dar foarte severă (şi deseori fatală) a furunculului cu localizare:
d. În regiunea inghinală sau perineală
b. În regiunea temporală sau parietală
e. În regiunea axilară sau subclaviculară
a. Pe suprafaţa laterală a nasului sau sub regiunea globului ocular
c. Pe suprafaţa posterioară a gîtului sau pe spate
CS. Inflamaţia purulentă a glandelor sudoripare se numeşte:
a. Carbuncul
c. Furuncul
d. Hidrosadenită
e. Dermatită axilară streptococică
b. Hidrosalpinx
CM. Ce afirmaţii, referitoare la abces, sunt corecte?
a. Temperatura corporală în patologia respectivă de regulă rămîne normală
e. Ascensiunea temperaturii corporale de regulă este asociată cu frison
b. Cavitatea abcesului se formează în centrul infiltratului inflamator
d. La examinarea clinică se determină simptomul de fluctuaţie
c. Deschiderea şi drenarea abcesului nu conduc la ameliorarea stării bolnavului
CM. Ce afirmaţii, referitoare la flegmon, sunt corecte?
d. Starea generală a bolnavului rămîne satisfăcătoare
c. Manifestările intoxicaţiei de regulă nu sunt pronunţate
a. Procesul purulent se răspîndeşte de-a lungul spaţiilor interfasciale şi celulare
e. Pacienţii necesită spitalizare şi intervenţie chirurgicală urgentă cu anestezie generală sau regională
b. Colecţia purulentă este delimitată de prezenţa capsulei piogene
CM. Carbunculul se caracterizează prin următoarele semne:
b. Nu se dezvoltă la bolnavii cu diabet zaharat
d. Abcesul are aspect de “fagure”
e. Simptomul de fluctuaţie nu este tipic
c. Pielea de-asupra focarului inflamator nu este schimbată
a. De regulă, se dezvoltă în regiunea occipitală şi interscapulară
CM. Indicaţi regulile tratamentului chirurgical al carbunculului.
e. La finele intervenţiei pe plagă se aplică suturi pentru o vindecare primară
b. Excizia minuţioasă a ţesuturilor necrotice
a. Efectuarea unei incizii în cruce
c. Fiecare dintre abcesele ce au aspectul de “fagure” se va deschide prin incizie separată
d. Plăgile, de regulă, se lasă deschise pentru a se vindeca prin intenţie secundară
CM. Indicaţi formele clinice ale erizipelului.
b. Forma abcedantă
c. Forma buloasă
d. Forma necrotică
a. Forma flegmonoasă
e. Forma eritematoasă
CM. Indicaţi simptomele clinice caracteristice pentru forma eritematoasă a erizipelului.
b. Hiperemia pielii sub forma “limbilor de foc”
d. Hiperemia pielii sub forma “hartei geografice”
a. Formarea bulelor, umplute cu lichid seros, pe piele
e. Simptomul de fluctuaţie
c. Formarea sectoarelor de necroză cutanată
CS. Mastita puerperală se dezvoltă:
e. În primul trimestru de sarcină
a. În perioada de pubertate
b. În al treilea trimestru de sarcină
d. În perioada climacterică
c. În perioada de lăuzie
CM. În funcţie de localizare se disting următoarele forme de abcese a glandei mamare:
c. Abces subareolar
b. Abces suprafascial
a. Abces intramamar
e. Abces retromamar
d. Abces subpectoral
CS. Paraproctita este definită ca:
c. Hemoragia din rect
d. Infecţia bacteriană a pielii din regiunea perianală
b. Tromboza nodulilor hemoroidali
e. Inflamaţia purulentă a ţesutului adipos din jurul rectului (pararectal)
a. Inflamaţia acută a mucoasei rectului
CM. Indicaţi formele de paraproctită.
b. Subcutanată
d. Submucoasă
c. Flegmonoasă
a. Buloasă
e. Ischio-rectală
CS. La dezvoltarea abcesului pilonidal (coccigian) contribuie acumularea în cavitatea chistului a:
a. Ţesutului limfoid
b. Maselor fecale
e. Maselor ateromatoase
d. Părului şi detritului tegumentar
c. Microflorei fungice
CM. Ce afirmaţii caracterizează just abcesul coccigian (pilonidal)?
c. Deseori este multicameral
a. La baza patologiei stă un defect congenital
e. După eruperea spontană a puroiului spre tegument survine vindecarea completă
b. Frecvent recidivează
d. Mai frecvent se întîlneşte la bărbaţii tineri
CM. Ce afirmaţii caracterizează unghia încarnată?
e. Se explică prin tăierea prea scurtă a colţurilor plăcii unghiale
d. Se dezvoltă la nivelul degetelor mâinii
c. Se dezvoltă la nivelul halucelui
a. Reprezintă o patologie congenitală
b. Unghia proiemină sub formă de “corp străin”, ce împiedică vindecarea leziunii
CS. Comunicarea patologică între două organe cavitare se numeşte:
a. Fistulă
d. Chist
e. Perforaţie
b. Anastomoză
c. Stomă
CM. Indicaţi fazele de dezvoltare a escarelor?
c. Faza leziunilor purulent-necrotice
a. Faza prereactivă
e. Faza reactivă
b. Faza dereglărilor circulatorii
d. Faza regenerării
CS. Termenul “abdomen acut” reprezintă un:
d. Diagnostic postoperator
b. Diagnostic definitiv
e. Toate afirmaţiile sunt corecte
c. Sindrom
a. Simptom
CM. Diagnosticul de “abdomen acut” serveşte drept:
e. Argument către externarea pacientului din staţionar
d. Argument către efectuarea măsurilor diagnostice suplimentare
c. Indicaţie către consultaţia chirurgului
a. Indicaţie către operaţie urgentă
b. Indicaţie către spitalizarea în staţionarul terapeutic
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” comportă un caracter inflamator?
e. Ulcerul gastro-duodenal perforat
a. Apendicita acută
b. Hernia strangulată
d. Sarcina extrauterină
c. Pancreatita acută
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” nu posedă caracter inflamator?
e. Apendicita acută
a. Colecistita acută
d. Tromboza vaselor mezenteriale
CM. Care patologii se asociază cu perforaţia de organ cavitar în cavitatea peritoneală?
e. Traumatismul penetrant al intestinului subţire
d. Sarcina extrauterină întreruptă
a. Ruptura spontană a porţiunii abdominale a esofagului
b. Ulcerul duodenal perforat
c. Tromboza vaselor mezenteriale
CM. Care dintre patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” se referă la sindromul “ocluziei intestinale acute”?
d. Stenoza piloroduodenală ulceroasă
c. Invaginarea
a. Ocluzia intestinală aderenţială a intestinului subţire
e. Volvulusul intestinului sigmoid
CM. Ce patologii se asociază cu hemoragie intraperitoneală?
e. Ruptura traumatică a splinei
d. Hemoragia uterină (metroragia)
a. Hemoragia din ulcer gastric
c. Sarcina extrauterină întreruptă
b. Eruperea anevrismului aortei
CS. Care dintre patologiile enumerate este tipică pentru pacienţii în vîrsta peste 60 de ani?
a. Ocluzia tumorală a colonului
e. Ulcerul perforat
b. Sarcina extrauterină întreruptă
d. Invaginarea intestinului
CM. Sindromul de “ischemie a extremităţii” este divizat în:
e. Ischemie tranzitorie
a. Ischemie acută
b. Ischemie subacută
c. Ischemie cronică
d. Ischemie recidivantă
CM. Indicaţi cauzele posibile ale dezvoltării insuficienţei arteriale acute a extremităţii.
b. Stenoza lumenului arterial cauzată de o placă aterosclerotică
e. Tromboflebita
d. Tromboza arterială
a. Trauma arterei magistrale
c. Embolia arterială
CM. Indicaţi patologiile, ce se manifestă prin sindromul de insuficienţă venoasă cronică a extremităţilor.
c. Tromboza venoasă acută
d. Afectarea aterosclerotică a arterelor
e. Sindromul posttrombotic
a. Phlegmasia cerulea dolens
b. Boala varicoasă
CM. Indicaţi mecanismele patogenetice ale insuficienţei venoase cronice.
b. Lezarea sau înlăturarea chirurgicală a venelor superficiale
c. Insuficienţa valvulelor venelor şi refluxul venos
a. Ocluzia completă sau parţială a venelor profunde ale extremităţilor
d. Vâscozitatea sporită a sîngelui venos
e. Trombocitoza