There are no comments, be the first and leave one below:
CM Caracteristice a acrilatelor termopolimerizabile:
Duritatea Koop este de 15, net inferioară față de cea a dentinei- de ordinul 50
Greșeli de dozare, manipulare sau prelucrare nu afectează structura elementelor din rășini acrilice
Metacrilatul de metil suferă de o contracție în volum de 21% în timpul polimerizării
Instabilitatea lanțurilor monomerice datorită acțiunii temperaturii înalte în faza saturației (A,C)
Polimetacrilatul de metil este constituit din lanțuri macromoleculare polimerizate liniar
CM Indicațiile utilizării acrilatelor simple:
Baze protezelor parțial/total mobilizabile
Căptușire indirectă (B,C,D)
Aparatele ortodontice mobilizabile
Reparațiile protezelor fracturate
Obturații temporare
Proprietățile acrilatelor autopolimerizabile sunt:
Duritatea Knoop este 25, ușor inferioară celei a acrilatelor termopolimer-izabile (A,C)
Compatibilitatea cu diferite tipuri de acrilate
Polimerizarea la temperatura camerei
Structura acrilatelor autopolimerizabile este diferită de cea a acrilatelor ter-mopolimerizabile
Greșelile de dozarenu afectează structura acrilatelor
Proprietățile acrilatelor termopolimerizabile:
Ușor solubile în monomer
Toxicitate
Polimerizarea necesită o sursă suplimentară de energie (D,E)
Plasticitatea redusă
Rezistența coloristică
Acrilate autopolimerizabile sunt utilizate în confecționarea:
Protezei imediate provizorii
Șabloanelor de bordură
Fațetelor pentru lucrări mixte
Fixării dinților artificiali în proteze mobilizabile (C,E)
Rebazării indirecte a protezelor mobile
Forme finite a acrilaților industrial polimerizabili:
Lichid + pulbere
Plăci de culoare roz
Cape transparente
Dinți artificiali
Coroane acrilice (D,E)
Etapele preparării acrilatelor termopolimerizabile:
Imersiunea ansamblului de tipar/muftă într-o baie de apă
Inducerea și conducerea polimerizării prin încălzirea continuă (A,C,E)
Introducerea în tipar a pastei de acrilat în stadiul saturației
Plasarea pastei acrilice în tipar
Reinducerea fazei inițiale de polimerizare cu dezactivator
Denumiri comerciale ale acrilatelor termopolimerizabile:
Futur Acryl (C,E)
Etacril
Noracril 100
Protacril
Redont
Denumiri comerciale ale acrilatelor autopolimerizabile:
Futur Acryl (A,B,C)
Proprietăți fizice ale aliajelor metalice:
Fluiditatea
Segregația
Dizolvarea
Opacitatea (A,B)
Maleabilitatea
Calități chimice ale aliajelor metalice:
Conductivitatea (B,C,D)
Oxidarea
Rezistența la coroziune
Efectele coroziunii metalelor se manifestă prin:
Micșorarea durității metalului
Mărirea plasticității
Reducerea punctului de topire
Defecte de pe suprafață
Modificarea structurii cristaline (A,C)
Aliajele nobile conțin:
Nichel
Crom - Cobalt
Argint- Paladiu
Aur
Nichel – Crom (A,B,D)
Proprietățile negative ale aliajelor din aur:
Plasticitate
Abraziune înaltă
Culoarea (A,C)
Duritate mică
Puritate săracă
După Siebert (1989) aliajele se clasifică în:
Parțiale
Nobile
Inobile
Combinate
Multicompuse (A,C)
Aliajul utilizat în confecționarea scheletului metalic al protezelor parțial mo-bilizabile schiletate trebuie să fie:
Biocompatibil
Citotoxic
Ușor dezintegrabil (A,C,)
Rezistent la coroziune
Dur
Dezavantajele utilizării titanului în realizarea protezelor dentare :
Este biocompatibil
Instalația de topire-turnare pentru realizarea scheletului din titan este complexă
Modulul de elasticitate mic duce la supradimensionarea unor elemente ale scheletului
Este foarte costisitor și necesită specialiști care pot lucra cu acest sistem
Aliajele ce conțin titan pot fi ușor turnate datorită temperaturilor mici de topire (B,C,D)
Avantajele aliajelor din titan:
Ușoare
Non-elastice (A,B,C)
Nu conservează căldura
Biocompatibile
Nu manifestă fenomene alergice
Procesul topirii/turnării a aliajelor reprezintă:
Stabilirea legăturilor intermetalice între două suprafețe metalice (A,C)
Asocierea chimică a ionilor metalelor
Trecerea prin încălzire din stare solidă în stare lichidă
Pătrunderea forțată a aliajului în tipar prin intermediul forțelor de centrifugare
Dizolvarea componentelor aliajelor în soluții de turnare
Evitarea formării microroporilor poate fi atinsă prin:
Micșorarea vitezei de răcire cu catalizatori
Supraîncălzirea ușoară a aliajului la turnare (A,C,E)
Mărirea artificială a vitezei de răcire
Utilizarea aliajelor cu interval scurt de cristalizare
Alegeți afirmațiile corecte :
Aliajele nobile sunt greu lustruite, datorită structurii rețelei moleculare
Prin introducerea staniului/indiului în aliajul nobil se obține filmul de oxid superficial
Elasticitatea aliajului nobil scade în conformitate direct proporțională cu volumul aditivului (A,С)
Aliajele nobile au duritate mai mare decît aliajele inobile
Adăugarea aditivilor ca indiu/galiu în aliajul nobil reduce temperatura de fuziune a acestora
Alegeți afirmațiile corecte:
sticitatea aliajului scade în proporții directe cu cantitatea relativă a aditivului
Aliajele de nichel sunt mai dure decît aliajele nobile
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile(A,B,D)
Aliajele de cobalt au rezistențe mai mari decît aliajele nobile
Conform scopului materialele dentare se împart în materiale de bază și auxiliare
Coroziunea este reacția chimică între aliaj și mediul înconjurător
Proprietățile optice ale aliajelor sunt luminiscență,transparență,opacitate și culoare
Masele ceramice fac parte din grupul materialelor nemetalice
Se acceptă un nivel mic de deformare al aliajelor în timpul lucrului (A,B,D)
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile
Caracteristicile modalității de lucru cu aliajele din titan:
Punct de topire ridicat ( aprox. 1700C)
Ușor interacționează cu elementele gazoase (A,B,E)
Independența biocompatibilității de filmul de oxid
Reactivitate chimică înaltă
Instabilitatea stratului de oxid
Proprietățile fizice ale materialelor dentare:
Conductibilitatea termică
Reflexia
Coroziunea (A,B,C,D)
Refracția
Elasticitatea
Proprietățile materialelor utilizate în domeniul stomatologic:
Bazice (A,C)
cano-fizice
Chimico-biologice
Chimice
Biologice
Deformarea poate fi:
Combinată
Elastică
Liniară (A,C)
Solidă
Plastică
Cele mai des utilizate metode de determinare a durității sunt după:
Brinell
Mohs (A,C,D)
Rockwell
Shore
Kennedy
Coroziunea este procesul de:
Scădere a grosimii metalului de tip uniform
Descompunere a rețelii interne cristaline la temperaturi extrem de înalte
Devastarea elementelor cu substanțe chimico-toxice
Distrugere în profunzime, după un traiect constituit de joncțiunea cristalelor
Pierderea materialului în cazul ajustărilor prin contact (B,C)
Proprietățile optice ale materialelor stomatologice sunt:
Plasticitatea (A,B,D)
Transparența
Luminiscența
Strălucirea
Opacitatea