There are no comments, be the first and leave one below:
CM Caracteristice a acrilatelor termopolimerizabile:
Greșeli de dozare, manipulare sau prelucrare nu afectează structura elementelor din rășini acrilice
Instabilitatea lanțurilor monomerice datorită acțiunii temperaturii înalte în faza saturației (A,C)
Duritatea Koop este de 15, net inferioară față de cea a dentinei- de ordinul 50
Polimetacrilatul de metil este constituit din lanțuri macromoleculare polimerizate liniar
Metacrilatul de metil suferă de o contracție în volum de 21% în timpul polimerizării
CM Indicațiile utilizării acrilatelor simple:
Căptușire indirectă (B,C,D)
Aparatele ortodontice mobilizabile
Baze protezelor parțial/total mobilizabile
Obturații temporare
Reparațiile protezelor fracturate
Proprietățile acrilatelor autopolimerizabile sunt:
Polimerizarea la temperatura camerei
Duritatea Knoop este 25, ușor inferioară celei a acrilatelor termopolimer-izabile (A,C)
Compatibilitatea cu diferite tipuri de acrilate
Structura acrilatelor autopolimerizabile este diferită de cea a acrilatelor ter-mopolimerizabile
Greșelile de dozarenu afectează structura acrilatelor
Proprietățile acrilatelor termopolimerizabile:
Toxicitate
Rezistența coloristică
Polimerizarea necesită o sursă suplimentară de energie (D,E)
Plasticitatea redusă
Ușor solubile în monomer
Acrilate autopolimerizabile sunt utilizate în confecționarea:
Rebazării indirecte a protezelor mobile
Protezei imediate provizorii
Fațetelor pentru lucrări mixte
Fixării dinților artificiali în proteze mobilizabile (C,E)
Șabloanelor de bordură
Forme finite a acrilaților industrial polimerizabili:
Plăci de culoare roz
Coroane acrilice (D,E)
Dinți artificiali
Lichid + pulbere
Cape transparente
Etapele preparării acrilatelor termopolimerizabile:
Introducerea în tipar a pastei de acrilat în stadiul saturației
Reinducerea fazei inițiale de polimerizare cu dezactivator
Plasarea pastei acrilice în tipar
Imersiunea ansamblului de tipar/muftă într-o baie de apă
Inducerea și conducerea polimerizării prin încălzirea continuă (A,C,E)
Denumiri comerciale ale acrilatelor termopolimerizabile:
Etacril
Noracril 100
Redont
Futur Acryl (C,E)
Protacril
Denumiri comerciale ale acrilatelor autopolimerizabile:
Futur Acryl (A,B,C)
Proprietăți fizice ale aliajelor metalice:
Opacitatea (A,B)
Dizolvarea
Maleabilitatea
Segregația
Fluiditatea
Calități chimice ale aliajelor metalice:
Oxidarea
Rezistența la coroziune
Conductivitatea (B,C,D)
Efectele coroziunii metalelor se manifestă prin:
Mărirea plasticității
Micșorarea durității metalului
Modificarea structurii cristaline (A,C)
Reducerea punctului de topire
Defecte de pe suprafață
Aliajele nobile conțin:
Crom - Cobalt
Nichel – Crom (A,B,D)
Nichel
Aur
Argint- Paladiu
Proprietățile negative ale aliajelor din aur:
Abraziune înaltă
Puritate săracă
Plasticitate
Duritate mică
Culoarea (A,C)
După Siebert (1989) aliajele se clasifică în:
Multicompuse (A,C)
Combinate
Parțiale
Inobile
Nobile
Aliajul utilizat în confecționarea scheletului metalic al protezelor parțial mo-bilizabile schiletate trebuie să fie:
Dur
Ușor dezintegrabil (A,C,)
Rezistent la coroziune
Citotoxic
Biocompatibil
Dezavantajele utilizării titanului în realizarea protezelor dentare :
Aliajele ce conțin titan pot fi ușor turnate datorită temperaturilor mici de topire (B,C,D)
Modulul de elasticitate mic duce la supradimensionarea unor elemente ale scheletului
Este biocompatibil
Instalația de topire-turnare pentru realizarea scheletului din titan este complexă
Este foarte costisitor și necesită specialiști care pot lucra cu acest sistem
Avantajele aliajelor din titan:
Ușoare
Nu manifestă fenomene alergice
Biocompatibile
Non-elastice (A,B,C)
Nu conservează căldura
Procesul topirii/turnării a aliajelor reprezintă:
Dizolvarea componentelor aliajelor în soluții de turnare
Asocierea chimică a ionilor metalelor
Trecerea prin încălzire din stare solidă în stare lichidă
Pătrunderea forțată a aliajului în tipar prin intermediul forțelor de centrifugare
Stabilirea legăturilor intermetalice între două suprafețe metalice (A,C)
Evitarea formării microroporilor poate fi atinsă prin:
Supraîncălzirea ușoară a aliajului la turnare (A,C,E)
Utilizarea aliajelor cu interval scurt de cristalizare
Mărirea artificială a vitezei de răcire
Micșorarea vitezei de răcire cu catalizatori
Alegeți afirmațiile corecte :
Elasticitatea aliajului nobil scade în conformitate direct proporțională cu volumul aditivului (A,С)
Aliajele nobile au duritate mai mare decît aliajele inobile
Adăugarea aditivilor ca indiu/galiu în aliajul nobil reduce temperatura de fuziune a acestora
Aliajele nobile sunt greu lustruite, datorită structurii rețelei moleculare
Prin introducerea staniului/indiului în aliajul nobil se obține filmul de oxid superficial
Alegeți afirmațiile corecte:
Aliajele de nichel sunt mai dure decît aliajele nobile
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile(A,B,D)
sticitatea aliajului scade în proporții directe cu cantitatea relativă a aditivului
Conform scopului materialele dentare se împart în materiale de bază și auxiliare
Aliajele de cobalt au rezistențe mai mari decît aliajele nobile
Se acceptă un nivel mic de deformare al aliajelor în timpul lucrului (A,B,D)
Proprietățile optice ale aliajelor sunt luminiscență,transparență,opacitate și culoare
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile
Masele ceramice fac parte din grupul materialelor nemetalice
Coroziunea este reacția chimică între aliaj și mediul înconjurător
Caracteristicile modalității de lucru cu aliajele din titan:
Punct de topire ridicat ( aprox. 1700C)
Independența biocompatibilității de filmul de oxid
Reactivitate chimică înaltă
Ușor interacționează cu elementele gazoase (A,B,E)
Instabilitatea stratului de oxid
Proprietățile fizice ale materialelor dentare:
Reflexia
Conductibilitatea termică
Refracția
Elasticitatea
Coroziunea (A,B,C,D)
Proprietățile materialelor utilizate în domeniul stomatologic:
Biologice
Chimico-biologice
Chimice
cano-fizice
Bazice (A,C)
Deformarea poate fi:
Elastică
Solidă
Combinată
Plastică
Liniară (A,C)
Cele mai des utilizate metode de determinare a durității sunt după:
Rockwell
Mohs (A,C,D)
Shore
Brinell
Kennedy
Coroziunea este procesul de:
Devastarea elementelor cu substanțe chimico-toxice
Scădere a grosimii metalului de tip uniform
Pierderea materialului în cazul ajustărilor prin contact (B,C)
Descompunere a rețelii interne cristaline la temperaturi extrem de înalte
Distrugere în profunzime, după un traiect constituit de joncțiunea cristalelor
Proprietățile optice ale materialelor stomatologice sunt:
Strălucirea
Opacitatea
Plasticitatea (A,B,D)
Luminiscența
Transparența