There are no comments, be the first and leave one below:
CM Caracteristice a acrilatelor termopolimerizabile:
Polimetacrilatul de metil este constituit din lanțuri macromoleculare polimerizate liniar
Greșeli de dozare, manipulare sau prelucrare nu afectează structura elementelor din rășini acrilice
Instabilitatea lanțurilor monomerice datorită acțiunii temperaturii înalte în faza saturației
Duritatea Koop este de 15, net inferioară față de cea a dentinei- de ordinul 50
Metacrilatul de metil suferă de o contracție în volum de 21% în timpul polimerizării
CM Indicațiile utilizării acrilatelor simple:
Baze protezelor parțial/total mobilizabile
Aparatele ortodontice mobilizabile
Obturații temporare
Căptușire indirectă
Reparațiile protezelor fracturate
Proprietățile acrilatelor autopolimerizabile sunt:
Duritatea Knoop este 25, ușor inferioară celei a acrilatelor termopolimer-izabile
Polimerizarea la temperatura camerei
Greșelile de dozarenu afectează structura acrilatelor
Structura acrilatelor autopolimerizabile este diferită de cea a acrilatelor ter-mopolimerizabile
Compatibilitatea cu diferite tipuri de acrilate
Proprietățile acrilatelor termopolimerizabile:
Toxicitate
Plasticitatea redusă
Polimerizarea necesită o sursă suplimentară de energie
Rezistența coloristică
Ușor solubile în monomer
Acrilate autopolimerizabile sunt utilizate în confecționarea:
Protezei imediate provizorii
Fațetelor pentru lucrări mixte
Rebazării indirecte a protezelor mobile
Șabloanelor de bordură
Fixării dinților artificiali în proteze mobilizabile
Forme finite a acrilaților industrial polimerizabili:
Plăci de culoare roz
Cape transparente
Coroane acrilice
Lichid + pulbere
Dinți artificiali
Etapele preparării acrilatelor termopolimerizabile:
Inducerea și conducerea polimerizării prin încălzirea continuă
Imersiunea ansamblului de tipar/muftă într-o baie de apă
Introducerea în tipar a pastei de acrilat în stadiul saturației
Reinducerea fazei inițiale de polimerizare cu dezactivator
Plasarea pastei acrilice în tipar
Denumiri comerciale ale acrilatelor termopolimerizabile:
Redont
Etacril
Protacril
Futur Acryl
Noracril 100
Denumiri comerciale ale acrilatelor autopolimerizabile:
Proprietăți fizice ale aliajelor metalice:
Segregația
Maleabilitatea
Dizolvarea
Opacitatea
Fluiditatea
Calități chimice ale aliajelor metalice:
Rezistența la coroziune
Conductivitatea
Oxidarea
Efectele coroziunii metalelor se manifestă prin:
Micșorarea durității metalului
Modificarea structurii cristaline
Reducerea punctului de topire
Mărirea plasticității
Defecte de pe suprafață
Aliajele nobile conțin:
Nichel – Crom
Crom - Cobalt
Aur
Argint- Paladiu
Nichel
Proprietățile negative ale aliajelor din aur:
Abraziune înaltă
Plasticitate
Puritate săracă
Culoarea
Duritate mică
După Siebert (1989) aliajele se clasifică în:
Nobile
Multicompuse
Inobile
Combinate
Parțiale
Aliajul utilizat în confecționarea scheletului metalic al protezelor parțial mo-bilizabile schiletate trebuie să fie:
Dur
Biocompatibil
Rezistent la coroziune
Citotoxic
Ușor dezintegrabil
Dezavantajele utilizării titanului în realizarea protezelor dentare :
Instalația de topire-turnare pentru realizarea scheletului din titan este complexă
Modulul de elasticitate mic duce la supradimensionarea unor elemente ale scheletului
Aliajele ce conțin titan pot fi ușor turnate datorită temperaturilor mici de topire
Este foarte costisitor și necesită specialiști care pot lucra cu acest sistem
Este biocompatibil
Avantajele aliajelor din titan:
Nu conservează căldura
Ușoare
Nu manifestă fenomene alergice
Biocompatibile
Non-elastice
Procesul topirii/turnării a aliajelor reprezintă:
Trecerea prin încălzire din stare solidă în stare lichidă
Dizolvarea componentelor aliajelor în soluții de turnare
Stabilirea legăturilor intermetalice între două suprafețe metalice
Pătrunderea forțată a aliajului în tipar prin intermediul forțelor de centrifugare
Asocierea chimică a ionilor metalelor
Evitarea formării microroporilor poate fi atinsă prin:
Mărirea artificială a vitezei de răcire
Utilizarea aliajelor cu interval scurt de cristalizare
Micșorarea vitezei de răcire cu catalizatori
Supraîncălzirea ușoară a aliajului la turnare
Alegeți afirmațiile corecte :
Aliajele nobile sunt greu lustruite, datorită structurii rețelei moleculare
Aliajele nobile au duritate mai mare decît aliajele inobile
Elasticitatea aliajului nobil scade în conformitate direct proporțională cu volumul aditivului
Prin introducerea staniului/indiului în aliajul nobil se obține filmul de oxid superficial
Adăugarea aditivilor ca indiu/galiu în aliajul nobil reduce temperatura de fuziune a acestora
Alegeți afirmațiile corecte:
Aliajele de cobalt au rezistențe mai mari decît aliajele nobile
Aliajele de nichel sunt mai dure decît aliajele nobile
sticitatea aliajului scade în proporții directe cu cantitatea relativă a aditivului
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile
Conform scopului materialele dentare se împart în materiale de bază și auxiliare
Se acceptă un nivel mic de deformare al aliajelor în timpul lucrului
Coroziunea este reacția chimică între aliaj și mediul înconjurător
Proprietățile optice ale aliajelor sunt luminiscență,transparență,opacitate și culoare
Masele ceramice fac parte din grupul materialelor nemetalice
Caracteristicile modalității de lucru cu aliajele din titan:
Instabilitatea stratului de oxid
Independența biocompatibilității de filmul de oxid
Reactivitate chimică înaltă
Ușor interacționează cu elementele gazoase
Punct de topire ridicat ( aprox. 1700C)
Proprietățile fizice ale materialelor dentare:
Reflexia
Conductibilitatea termică
Refracția
Elasticitatea
Coroziunea
Proprietățile materialelor utilizate în domeniul stomatologic:
Biologice
cano-fizice
Bazice
Chimice
Chimico-biologice
Deformarea poate fi:
Combinată
Elastică
Solidă
Liniară
Plastică
Cele mai des utilizate metode de determinare a durității sunt după:
Brinell
Shore
Mohs
Rockwell
Kennedy
Coroziunea este procesul de:
Descompunere a rețelii interne cristaline la temperaturi extrem de înalte
Scădere a grosimii metalului de tip uniform
Distrugere în profunzime, după un traiect constituit de joncțiunea cristalelor
Devastarea elementelor cu substanțe chimico-toxice
Pierderea materialului în cazul ajustărilor prin contact
Proprietățile optice ale materialelor stomatologice sunt:
Transparența
Luminiscența
Strălucirea
Plasticitatea