CM Caracteristice a acrilatelor termopolimerizabile:
Duritatea Koop este de 15, net inferioară față de cea a dentinei- de ordinul 50
Greșeli de dozare, manipulare sau prelucrare nu afectează structura elementelor din rășini acrilice
Metacrilatul de metil suferă de o contracție în volum de 21% în timpul polimerizării
Instabilitatea lanțurilor monomerice datorită acțiunii temperaturii înalte în faza saturației
Polimetacrilatul de metil este constituit din lanțuri macromoleculare polimerizate liniar
CM Indicațiile utilizării acrilatelor simple:
Baze protezelor parțial/total mobilizabile
Aparatele ortodontice mobilizabile
Căptușire indirectă
Reparațiile protezelor fracturate
Obturații temporare
Proprietățile acrilatelor autopolimerizabile sunt:
Polimerizarea la temperatura camerei
Duritatea Knoop este 25, ușor inferioară celei a acrilatelor termopolimer-izabile
Structura acrilatelor autopolimerizabile este diferită de cea a acrilatelor ter-mopolimerizabile
Compatibilitatea cu diferite tipuri de acrilate
Greșelile de dozarenu afectează structura acrilatelor
Proprietățile acrilatelor termopolimerizabile:
Polimerizarea necesită o sursă suplimentară de energie
Toxicitate
Ușor solubile în monomer
Plasticitatea redusă
Rezistența coloristică
Acrilate autopolimerizabile sunt utilizate în confecționarea:
Fațetelor pentru lucrări mixte
Fixării dinților artificiali în proteze mobilizabile
Șabloanelor de bordură
Protezei imediate provizorii
Rebazării indirecte a protezelor mobile
Forme finite a acrilaților industrial polimerizabili:
Dinți artificiali
Coroane acrilice
Cape transparente
Lichid + pulbere
Plăci de culoare roz
Etapele preparării acrilatelor termopolimerizabile:
Plasarea pastei acrilice în tipar
Imersiunea ansamblului de tipar/muftă într-o baie de apă
Inducerea și conducerea polimerizării prin încălzirea continuă
Reinducerea fazei inițiale de polimerizare cu dezactivator
Introducerea în tipar a pastei de acrilat în stadiul saturației
Denumiri comerciale ale acrilatelor termopolimerizabile:
Protacril
Redont
Futur Acryl
Noracril 100
Etacril
Denumiri comerciale ale acrilatelor autopolimerizabile:
Proprietăți fizice ale aliajelor metalice:
Opacitatea
Maleabilitatea
Segregația
Fluiditatea
Dizolvarea
Calități chimice ale aliajelor metalice:
Oxidarea
Conductivitatea
Rezistența la coroziune
Efectele coroziunii metalelor se manifestă prin:
Modificarea structurii cristaline
Reducerea punctului de topire
Micșorarea durității metalului
Defecte de pe suprafață
Mărirea plasticității
Aliajele nobile conțin:
Crom - Cobalt
Argint- Paladiu
Nichel
Nichel – Crom
Aur
Proprietățile negative ale aliajelor din aur:
Plasticitate
Puritate săracă
Duritate mică
Culoarea
Abraziune înaltă
După Siebert (1989) aliajele se clasifică în:
Nobile
Inobile
Parțiale
Combinate
Multicompuse
Aliajul utilizat în confecționarea scheletului metalic al protezelor parțial mo-bilizabile schiletate trebuie să fie:
Dur
Rezistent la coroziune
Citotoxic
Ușor dezintegrabil
Biocompatibil
Dezavantajele utilizării titanului în realizarea protezelor dentare :
Este foarte costisitor și necesită specialiști care pot lucra cu acest sistem
Aliajele ce conțin titan pot fi ușor turnate datorită temperaturilor mici de topire
Modulul de elasticitate mic duce la supradimensionarea unor elemente ale scheletului
Este biocompatibil
Instalația de topire-turnare pentru realizarea scheletului din titan este complexă
Avantajele aliajelor din titan:
Nu manifestă fenomene alergice
Nu conservează căldura
Non-elastice
Biocompatibile
Ușoare
Procesul topirii/turnării a aliajelor reprezintă:
Asocierea chimică a ionilor metalelor
Dizolvarea componentelor aliajelor în soluții de turnare
Trecerea prin încălzire din stare solidă în stare lichidă
Stabilirea legăturilor intermetalice între două suprafețe metalice
Pătrunderea forțată a aliajului în tipar prin intermediul forțelor de centrifugare
Evitarea formării microroporilor poate fi atinsă prin:
Micșorarea vitezei de răcire cu catalizatori
Mărirea artificială a vitezei de răcire
Supraîncălzirea ușoară a aliajului la turnare
Utilizarea aliajelor cu interval scurt de cristalizare
Alegeți afirmațiile corecte :
Aliajele nobile au duritate mai mare decît aliajele inobile
Aliajele nobile sunt greu lustruite, datorită structurii rețelei moleculare
Adăugarea aditivilor ca indiu/galiu în aliajul nobil reduce temperatura de fuziune a acestora
Elasticitatea aliajului nobil scade în conformitate direct proporțională cu volumul aditivului
Prin introducerea staniului/indiului în aliajul nobil se obține filmul de oxid superficial
Alegeți afirmațiile corecte:
Aliajele de cobalt au rezistențe mai mari decît aliajele nobile
sticitatea aliajului scade în proporții directe cu cantitatea relativă a aditivului
Conform scopului materialele dentare se împart în materiale de bază și auxiliare
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile
Aliajele de nichel sunt mai dure decît aliajele nobile
Masele ceramice fac parte din grupul materialelor nemetalice
Proprietățile optice ale aliajelor sunt luminiscență,transparență,opacitate și culoare
Coroziunea este reacția chimică între aliaj și mediul înconjurător
Se acceptă un nivel mic de deformare al aliajelor în timpul lucrului
Caracteristicile modalității de lucru cu aliajele din titan:
Independența biocompatibilității de filmul de oxid
Ușor interacționează cu elementele gazoase
Instabilitatea stratului de oxid
Punct de topire ridicat ( aprox. 1700C)
Reactivitate chimică înaltă
Proprietățile fizice ale materialelor dentare:
Coroziunea
Conductibilitatea termică
Reflexia
Elasticitatea
Refracția
Proprietățile materialelor utilizate în domeniul stomatologic:
Chimico-biologice
Bazice
Chimice
Biologice
cano-fizice
Deformarea poate fi:
Plastică
Elastică
Combinată
Liniară
Solidă
Cele mai des utilizate metode de determinare a durității sunt după:
Kennedy
Mohs
Rockwell
Brinell
Shore
Coroziunea este procesul de:
Scădere a grosimii metalului de tip uniform
Distrugere în profunzime, după un traiect constituit de joncțiunea cristalelor
Descompunere a rețelii interne cristaline la temperaturi extrem de înalte
Pierderea materialului în cazul ajustărilor prin contact
Devastarea elementelor cu substanțe chimico-toxice
Proprietățile optice ale materialelor stomatologice sunt:
Strălucirea
Luminiscența
Transparența
Plasticitatea