There are no comments, be the first and leave one below:
Componenta cognitivă a conflictului este compusă din:
Gândirea, percepția situației conflictuale.
Acțiuni distructive și competitive.
Emoțiile și sentimentele.
Acțiuni constructive și cooperante.
Comunicarea și comportamentul omului.
Componenta afectivă a conflictului include:
Acțiunea, inclusiv comunicarea.
Reprezentarea despre lume.
Raționamentele.
Gândirea, percepția situației conflictuale
Componenta comportamentală include:
Percepția spațiului.
Percepția timpului.
Reprezentarea situației de conflict.
Acțiunea și comunicarea.
Reprezentarea lumii.
În situații de conflict indivizii reacționează în funcție de:
Statutul social.
Temperament, caracter, imagine de sine, percepții și reprezentări.
Rolul social.
Convingeri.
Nivelul de inteligență
Conflictele afective se referă la:
Organizațiile internaționale
Armonie totală pentru ceilalți.
Perceperea cauzelor ascunse
Relațiile interpersonale.
Sacrificiul propriilor interese în favoarea altora.
Conflictele de substanță urmăresc:
Să se afirme prin realizările personale.
Folosirea efectului Pygmalion.
Ridicarea stimei de sine.
De a obține o stare afectivă de plăcere.
Atingerea propriilor scopuri prin intermediul unor grupuri.
După durată și evoluție conflictele sunt:
Spontane, acute și cronice.
Intrapersonale.
Interpersonale.
Disfuncționale.
Funcționale.
Conflictul dintre doi sau mai mulți membri ai aceluiași grup sau echipă se numește:
Conflicte spontane.
Conflictul intragrup
Internaționale.
Conflicte acute.
Conflicte cronice.
Conflictul intrapersonal apare la nivelul:
Personalității.
Relațiilor ierarhice dintre oameni.
Culturii.
Relației dintre om-societate-mediu.
Social.
Comportamentul în conflict are rolul:
De a afla opiniile celorlalți.
De a exprima emoțiile implicate în conflict și satisfacerea nevoilor.
De a schimba informații prin cooperare.
De a încuraja exprimarea sentimentelor.
De a satisface nevoile ce au provocat conflictul
Unele strategiile de soluționare a conflictului sunt:
Retragerea, aplanarea și constrângerea.
Confruntarea, competiția și acomodarea.
Evitarea, abandonul și insistența.
Negocierea, medierea și arbitrajul.
Lupta, jocul și dezbaterea.
Care sunt cele cinci stiluri de management al conflictelor:
Comportamentul, afectivitatea, utilitatea practică, percepția și acțiunea.
Competiția, acomodarea, compromisul, evitarea și cooperarea.
Criza, tensiunea, lupta, jocul și dezbaterea.
Aroganța, aviditatea, trecerea responsabilității pe seama altora, impertinența, ostilitatea.
Dezacordul, escaladarea, deescaladarea, contradicția și atitudinea.
Cine din autori a formulat pentru prima dată conceptul de „comunicare interculturală”:
T. H. Hall
Shanon-Weaver.
Leonard Saules.
Denis McQuail.
Samuel C. Serto.
În afară de sintagma „comunicare interculturală”, în literatura de specialitate se folosește noțiunea de?:
Comunicare interstatală,
Comunicare internațională,
Comunicare interetnică,
Comunicare interumană,
Comunicare intercomunitară.
Ca disciplină, comunicarea interculturală face parte din cadrul căror ştiinţe?:
științele juridice,
științele umanistice,
științele culturii
științele politice,
științele sociale,
Cine din autori au descoperit 164 de definiţii ale culturii, aparţinând diferitor filosofi, antropologi, culturologi, istorici etc:
Michael Howard, Samuel C. Serto.
Shanon, Weaver
Clyde Kluckhohn, Alfred Kroeber.
William Haviland, Denis McQuail.
E. Leonard Saules, Fernando Ortiz,
Cine din autori abordează cultura ca un „mod obişnuit în care grupurile umane învaţă să-şi organizeze comportamentul şi gândirea în relaţia cu mediul lor înconjurător”:
Fernando Ortiz,
Michael Howard
Cine din autori abordează cultura drept „o serie de reguli sau standarde împărtăşite de membrii unei societăţi şi care acţionează asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt considerate potrivite sau acceptabile”:
William Haviland
Michael Howard.
Ce se înțrelege prin noțiunea de multiculturalitate?:
convieţuirea unor culturi diferite în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală,
convieţuirea paşnică a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
convieţuirea unor culturi identice în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală.
convieţuirea unor culturi complementare în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală,
convieţuireaconflictuală a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
Indicați modelele de societate multiculturală:
Modelul asimilaţionist, Modelul transcultural, Modelul Apartheid,
Modelul integrativ, Modelul interactciv, Modelul transcendental,
Modelul extracultural, Modelul intracivilizațional, Modelul extracivilizațional.
Modelul cosmopolit, Modelul intercilizațional, Modelul acultural,
Modelul policultural, Modelul intercultural, Modelul intracultrural
Ce percepție se remarcă printr-o importanță deosebită în comunicarea interculturală?
D. percepţia socială,
E. percepţia axiologică,
percepţia culturală,
percepţia etnică,
percepţia rasială,
Enunțați cea mai des invocată formă de comunicare interculturală nonverbală în literatura de specialitate:
Takezica.
Gestica.
Mimica.
Proxemica
Prosodica și exralingvistica.
Notați autorul care a formulattermenul de proxemică:
A. Gilgen
Larry Samovar.
Leonard Saules,
Edward T. Hall
Disciplina care studiază utilizarea timpului în comunicarea intercultrurală nonverbală se numește:
Cronemica
Prosodica și exralingvistica
Oculezica
Takezica
Evidențiați două modele de bază de utilizare a timpului în diferite culturi:
Tricronă,policronă
Monocronă, policronă,
Monocronă,bicronă,
Bicronă,tricronă,
Monocronă,tricronă.