There are no comments, be the first and leave one below:
Componenta cognitivă a conflictului este compusă din:
Emoțiile și sentimentele.
Gândirea, percepția situației conflictuale.
Acțiuni distructive și competitive.
Comunicarea și comportamentul omului.
Acțiuni constructive și cooperante.
Componenta afectivă a conflictului include:
Gândirea, percepția situației conflictuale
Reprezentarea despre lume.
Raționamentele.
Acțiunea, inclusiv comunicarea.
Componenta comportamentală include:
Percepția spațiului.
Percepția timpului.
Reprezentarea situației de conflict.
Reprezentarea lumii.
Acțiunea și comunicarea.
În situații de conflict indivizii reacționează în funcție de:
Statutul social.
Nivelul de inteligență
Convingeri.
Rolul social.
Temperament, caracter, imagine de sine, percepții și reprezentări.
Conflictele afective se referă la:
Sacrificiul propriilor interese în favoarea altora.
Relațiile interpersonale.
Perceperea cauzelor ascunse
Armonie totală pentru ceilalți.
Organizațiile internaționale
Conflictele de substanță urmăresc:
De a obține o stare afectivă de plăcere.
Atingerea propriilor scopuri prin intermediul unor grupuri.
Folosirea efectului Pygmalion.
Să se afirme prin realizările personale.
Ridicarea stimei de sine.
După durată și evoluție conflictele sunt:
Interpersonale.
Disfuncționale.
Spontane, acute și cronice.
Funcționale.
Intrapersonale.
Conflictul dintre doi sau mai mulți membri ai aceluiași grup sau echipă se numește:
Conflicte acute.
Internaționale.
Conflictul intragrup
Conflicte spontane.
Conflicte cronice.
Conflictul intrapersonal apare la nivelul:
Social.
Personalității.
Relației dintre om-societate-mediu.
Culturii.
Relațiilor ierarhice dintre oameni.
Comportamentul în conflict are rolul:
De a exprima emoțiile implicate în conflict și satisfacerea nevoilor.
De a încuraja exprimarea sentimentelor.
De a satisface nevoile ce au provocat conflictul
De a schimba informații prin cooperare.
De a afla opiniile celorlalți.
Unele strategiile de soluționare a conflictului sunt:
Retragerea, aplanarea și constrângerea.
Negocierea, medierea și arbitrajul.
Lupta, jocul și dezbaterea.
Evitarea, abandonul și insistența.
Confruntarea, competiția și acomodarea.
Care sunt cele cinci stiluri de management al conflictelor:
Aroganța, aviditatea, trecerea responsabilității pe seama altora, impertinența, ostilitatea.
Comportamentul, afectivitatea, utilitatea practică, percepția și acțiunea.
Competiția, acomodarea, compromisul, evitarea și cooperarea.
Dezacordul, escaladarea, deescaladarea, contradicția și atitudinea.
Criza, tensiunea, lupta, jocul și dezbaterea.
Cine din autori a formulat pentru prima dată conceptul de „comunicare interculturală”:
Denis McQuail.
T. H. Hall
Samuel C. Serto.
Shanon-Weaver.
Leonard Saules.
În afară de sintagma „comunicare interculturală”, în literatura de specialitate se folosește noțiunea de?:
Comunicare interstatală,
Comunicare interumană,
Comunicare intercomunitară.
Comunicare internațională,
Comunicare interetnică,
Ca disciplină, comunicarea interculturală face parte din cadrul căror ştiinţe?:
științele culturii
științele politice,
științele umanistice,
științele sociale,
științele juridice,
Cine din autori au descoperit 164 de definiţii ale culturii, aparţinând diferitor filosofi, antropologi, culturologi, istorici etc:
Shanon, Weaver
William Haviland, Denis McQuail.
Michael Howard, Samuel C. Serto.
Clyde Kluckhohn, Alfred Kroeber.
E. Leonard Saules, Fernando Ortiz,
Cine din autori abordează cultura ca un „mod obişnuit în care grupurile umane învaţă să-şi organizeze comportamentul şi gândirea în relaţia cu mediul lor înconjurător”:
Fernando Ortiz,
Michael Howard
Cine din autori abordează cultura drept „o serie de reguli sau standarde împărtăşite de membrii unei societăţi şi care acţionează asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt considerate potrivite sau acceptabile”:
Michael Howard.
William Haviland
Ce se înțrelege prin noțiunea de multiculturalitate?:
convieţuirea paşnică a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
convieţuirea unor culturi complementare în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală,
convieţuirea unor culturi identice în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală.
convieţuirea unor culturi diferite în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală,
convieţuireaconflictuală a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
Indicați modelele de societate multiculturală:
Modelul integrativ, Modelul interactciv, Modelul transcendental,
Modelul policultural, Modelul intercultural, Modelul intracultrural
Modelul asimilaţionist, Modelul transcultural, Modelul Apartheid,
Modelul extracultural, Modelul intracivilizațional, Modelul extracivilizațional.
Modelul cosmopolit, Modelul intercilizațional, Modelul acultural,
Ce percepție se remarcă printr-o importanță deosebită în comunicarea interculturală?
D. percepţia socială,
percepţia culturală,
percepţia etnică,
percepţia rasială,
E. percepţia axiologică,
Enunțați cea mai des invocată formă de comunicare interculturală nonverbală în literatura de specialitate:
Takezica.
Proxemica
Prosodica și exralingvistica.
Gestica.
Mimica.
Notați autorul care a formulattermenul de proxemică:
A. Gilgen
Larry Samovar.
Leonard Saules,
Edward T. Hall
Disciplina care studiază utilizarea timpului în comunicarea intercultrurală nonverbală se numește:
Oculezica
Cronemica
Prosodica și exralingvistica
Takezica
Evidențiați două modele de bază de utilizare a timpului în diferite culturi:
Bicronă,tricronă,
Monocronă,bicronă,
Monocronă,tricronă.
Monocronă, policronă,
Tricronă,policronă