Selectaţi localizările mai frecvente ale entezitelor în artrita reactivă:
Joncţiunea costo-vertebrală
Cristele iliace
Al 5-lea proces spinos lombar
Inserţia proximală a tendonului Ahile
Marele trohanter
Menţionaţi care din următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru afectarea coloanei vertebrale în artrita reactivă:
Durere spinală inflamatorie
Durere cu caracter mecanic
Pacienţii cu debut recent dezvoltă rapid limitarea mobilităţii coloanei
Se pot forma sindesmofite
Nu se ajunge la aspectul de coloană de bambus
Pacienţilor cu artrita reactivă refractară la terapia cu AINS şi sulfasalazină li se recomandă tratament remisiv cu:
Infliximab
Fenilbutazonă
D-Penicilamină
Ciclosporină
Metotrexat
Care sunt manifestările oculare întâlnite în artritele reactive?
Uveită anterioară agresivă
Conjunctivită asimptomatică, tranzitorie
Ulcere trofice
Hemoragii retiniene
Atrofie de nerv optic
Alegeţi afirmaţiile adevărate cu referire la artrita reactivă:
Este o afecţiune articulară supurativă
Să dezvoltă la persoane cu predispoziţie genetică
Se dezvoltă în rezultatul unor infecţii artritogene
Se dezvoltă pe fundalul traumatismulul articular
Se caracterizează prin proces autoimun
Menţionaţi metodele care pot evidenţia modificările din artrita reactivă:
Radiografia simplă articulară
Tomografia computerizată
Rezonanţa magnetică nucleară
Densitometria
Ecografia organelor interne
Artrita reactivă este:
Consecutivă unei infecţii enterale, care apare predominant la sexul masculin
Consecinţa infecţiilor uro-genitale, care apare predominant la sexul masculin
Consecutivă unei infecţii enterale, care apare în mod egal la ambele sexe
Postveneriană şi apare în mod egal la ambele sexe
Postveneriană şi apare predominant la sexul feminin
Artrita reactivă uro-genitală se caracterizează prin:
Răspuns pozitiv la antibioticoterapie
Durere de spate frecventă
Asociere cu uretrită
Interesare frecventă a membrelor superioare
Interesare frecventă a membrelor inferioare
Degetul în cârnaţi/crenvuşti” este întîlnit în următoarele situaţii:
Artrita reactivă
Guta
Artrita psoriazică
Artrita reumatoidă
Osteoartroza deformantă
Care metode sunt folosite pentru determinarea agentului cauzal în artrita reactivă?
Frotiu ureteral sau cervical prin reacţia de polimerizare în lanţ
Hemoculturi
Însămânţări ale lichidului sinovial
Serologice: aprecierea anticorpilor specifici în sânge
Cultura maselor fecale pentru agenţi enterali
Manifestările clinice caracteristice artritei reactive includ:
Dactilita
Poliartrita simetrică
Uretrita
Artrita predominant a membrelor superioare
Tulburari de conducere atrio-ventriculara de gradul III
Care dintre următoarele aspecte radiologice se întîlnesc în formele iniţiale ale artritei reactive?
Eroziunile marginale
Absenţa modificărilor radiologice
Pensarea spaţiului articular;
Pinteni la inserţia fasciei plantare
Osteoporoza juxtaarticulara
Articulaţiile cel mai frecvent afectate în artrita reactivă sunt:
Şold şi umeri (articulaţiile centurilor)
Talocrurale
Coloana cervicala
Genunchiul
Degetele mâinii
Leziunile cutaneo-mucoase din artrita reactivă sunt următoarele:
Ulceraţii orale profunde, dureroase
Keratodermia blenoragică palmo-plantară
Keratodermia blenoragică cu leziuni extinse la pacienţii imunocompetenţi
Balanita circinata
Ulcere trofice ale membrelor inferioare
Care dintre următoarele elemente în artrita reactivă permit evaluarea progresiei bolii:
Examenul radiologic al articulaţiilor periferice
Testarea marcherilor inflamatorii
Determinarea antigenului HLA-B27
Dinamica testului Schober.
Apariţia de sindesmofite asimetrice la nivelul coloanei vertebrale
Care dintre următoarele modificări de laborator le putem întâlni în artrita reactivă:
Nivelul crescut al proteinei C-reactive.
HLA B27 prezent la aproximativ 50-75% dintre pacienţi
Anemie uşoară normocromă, normocitară.
Anemie hipercromă megaloblastică.
Nivel seric IgA scăzut.
Selectaţi complicaţiile artritei reactive cu evoluţie îndelungată:
Keratoconjunctivită cronică
Sindromul de „coadă equinăˮ
Artrita acută supurată
Sindromul antifosfolipidic
Insuficienţa de valvă aortică
Afectarea renală în cadrul artritei reactive se poate prezenta prin:
Pielonefrită cronică
Insuficienţă renală acută
Nefropatie IgA
Sindrom Fanconi
Amiloidoză renală
Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în artrita reactivă?
Insuficienţa aortică apare într-un număr mic de cazurI
Este prezentă afectarea inflamatorie cronică intestinală
Afectarea pulmonară difuză se manfestă prin fibroză
Nefropatia cu IgA a fost raportată cu frecvenţă crescută
Ţesutul cicatriceal poate afecta septul ventricular
Prin ce se caracterizează entezita din artrita reactivă:
Leziuni erozive
Vilozităţi sinoviale exuberante
Leziuni inflamatorii
Osificare în stadii finale
Depuneri de acid uric
Care sunt complicatiile cu prognostic rezervat pentru viaţă în artrita reactivă:
Traumatismele coloanei vertebrale
Sindromul de malabsorbţie
Insuficienţa aortică
Insuficienţa respiratorie
Amiloidoza renala
Precizaţi care din următoarele afirmaţii este corectă în tratamentul artritelor reactive:
Sulfasalazina în doze divizate până la 3 g/zi poate fi benefică la pacienţii cu artrită reactivă persistentă
Glucocorticoizii sistemici sunt folosiţi de rutină în tratamentul artritelor reactive
Sărurile de aur sunt foarte utile în tratamentul artritelor reactive
Uveita necesită tratament agresiv cu glucocorticoizi
Tendinitele pot beneficia de administrarea intralezională de glucocortIcoizi
Manifestările clinice ale artritei reactive pot fi declanşate de o infecţie enterală produsă de germeni din speciile:
Shigella
Streptoccoc
Salmonella
Yersinia
Escherichia coli
Afectarea muco-cutanată în artrita reactivă se poate manifesta prin:
Distrofii unghiale
Balanită circinata
Ulcere cutanate
Purpură palpabilă
Pyoderma gangrenosum
Precizaţi care dintre următoarele date sunt comune pentru artrita reactivă:
Asimetria artritelor
„Degetul în cârnăcior“
Afectarea unghială
Ulceraţiile bucale
Encefalita
În artritele reactive poate fi prezentă dovada serologică a unei infecţii recente cu o creştere marcată a anticorpilor faţă de:
Klebsiella
Streptococ
Chlamydia
Care dintre următoarele microorganisme pot fi implicate în declanşarea artritei reactive?
Yersinia pseudotuberculosis
Ureaplasma urealyticum
Bordetella pertussis
Clostridium difficile
Neisseria gonorrhoeae
. Menţionaţi manifestările clinice întâlnite în artritele reactive:
Fatigabilitate şi astenie fizică generală
Fibroza pulmonară difuză
Febră
Artrită asimetrică
Pierdere ponderală
Enumeraţi manifestările extraarticulare ale artritelor reactive:
Fibroza pulmonară
Tulburările de conducere atrioventriculare
Sindromul nefrotic
Leziunile mucoaselor
Durerea la nivelul scheletului axial în artrita reactivă poate fi cauzată de:
Entezite
Spasm muscular
Sacroiliită
Suprasolicitare mecanică în absenţa inflamaţiei
Modificarea proprietăţilor biomecanice ale osului subcondral