CS Indicatorii de adsorbţie se folosesc în metoda de analiză cantitativă:
Complexonometrică
Bromatometrică
Titrarea acido-bazică în mediu anhidru
Argentometrică
Titrarea acido-bazică în mediu apos
CS Titrul soluției titrante în raport cu substanţa de analizat se calculează prin formula:
A
B
C
D
E
CS La titrarea argentometrică Mohr se utilizează indicatorul:
К2Cr2O7
К2CrO4
NH4SCN
FeNH4(SO4)2
KMnO4
CS Determinarea impurităţilor de cloruri se bazează pe reacţia de interacţiune cu soluţia de:
Oxalat de amoniu
Sulfat de cupru (II)
Sulfit de sodiu
Clorură defier (III)
Nitrat de argint
CS Determinarea impurităţilor de sulfaţi se bazează pe reacţia de interacţiune cu soluţia de:
Clorură de bariu
Hexacianoferat (II) de potasiu
CS În comprimatele de Acid acetilsalicilic 0,5 g se permite următoarea impuritate specifică în limita până la 0,3%:
Para-aminofenol
Fenol
Acid para-aminosalicilic
Acid salicilic
Acid para-aminobenzoic
CS Impurităţile depistate în concentraţii admisibile, trebuie comparate cu:
Solventul
Soluţia etalon de tulbureală
Soluţia etalon pentru determinarea impurităţii
Proba-etalon de impuritate
Soluţia etalon de culoare
CS Determinarea impurităţilor de săruri de calciu are la bază reacţia de interacţiune cu soluţia de:
Acid tartric
Clorură de fier (III)
Azotat de argint
CS Prezenţa amino-grupei aromatice primare la preparatele sulfanilamide se poate confirma cu ajutorul reacţiei de:
Esterificare
Reducere
Bromurare
Formare a azocoloranţului
Formare a compușilor complecși
CS Indicaţi tehnica care poate fi efectuată cu ajutorul dispozitivului din imagine:
Determinarea рH-lui
Titrarea potenţiometrică
Obţinerea spectrului de absorbţie
Obţinerea cromatogramei
Determinarea indicelui de refracţie
CM Controlului de arbitraj se supun remediile medicamentoase:
Produse în serie
Prima dată admise pentru uz medical
Prima dată produse după tehnologie nouă
În cazul disputei între producător şi consumator
În cazul disputei despre calitatea medicamentului între producător şi consumător
CM La cercetările, care garantează exactitatea dozării substanţelor medicamentoase în comprimate, se referă:
Aspectul extern
Dezagregarea
Dizolvarea
Determinarea uniformităţii dozării
Determinarea conţinutului substanţelor medicamentoase
CM Criteriile organoleptice de apreciere a calităţii medicamentelor sunt:
Culoarea
Mirosul
Indicele de refracţie
Aspectul exterior (descrierea)
Punctul de topire
CM Criteriile analizei farmaceutice sunt:
Reproductibilitatea
Factorul timpului
Selectivitatea
Exactitatea
Sensibilitatea
CM Factorii ce influenţează stabilitatea medicamentelor sunt:
Lumina
Temperatura
Condiţiile procedelor tehnologice
Conţinutul azotului în aer
Ambalajul
Controlul de stat al calităţii medicamentelor include:
Controlul preventiv
Controlul de recepţie - livrare
Controlul selectiv
Controlul de arbitraj
Controlul de inspectorat
CM În monografiile farmacopeice particulare se consideră constante fizice:
Solubilitatea
Puterea rotatorie
Temperatura de topire
Densitatea
Aspectul exterior
CM La cercetările care garantează calitatea comprimatelor se referă:
Forma comprimatului
Masa medie a comprimatului
CM Grupele funcţionale, care condiţionează reacţiile de oxidare la păstrarea incorectă sunt:
Hidroxil fenolic
Aldehidică
α- cetolică
Esterică
Lactonică
CM Factorii, ce determină termenul de valabilitate a medicamentelor sunt:
Structura chimică
Tipul formei medicamentoase
Condiţiile de păstrare
Masa formei medicamentoase
CM Către constantele fizice, care caracterizează gradul de puritate a substanţelor medicamentoase se referă:
Punct de topire
Gradul de albeaţă a pulberilor
Vâscozitatea
Punct de fierbere
Punct de solidificare
CM Gradul relativ de puritate a preparatelor injectabile poate fi apreciat la cercetarea:
Clarității
Culorii
Volumului soluţiilor injectabile
pH-ului soluţiei
Impurităţilor mecanice
CM Determinarea apei şi a substanţelor volatile se efectuează prin metodele:
Uscare
Sublimare
Distilare
Titrarea cu reactivul K.Fisher
Extracţie
CM În DAN pentru preparatele medicamentoase de uz parenteral se includ următorii indici:
Transparenţa solutiei
Culoarea soluţiei
Presiunea
Sterilitatea
Pirogenitatea
CM Unguentele oftalmice trebuie să suporte examenul după indicii:
Determinarea dimensiunilor particulelor
Testul de dezagregare
Omogenitatea amestecării
Masa totală pe recipient
CM Controlul calităţii comprimatelor se efectuează după indicii:
Degradarea
Volumul nominal
Omogenitatea dozării
Dimensiunea particulelor
CM Prin termen de valabilitate a remediilor medicamentoase se subînţelege perioada de timp, în decursul căreea ele trebuie să păstreze integral:
Activitatea terapeutică
Inofensivitatea
Nivelul indicilor tehnologici
Nivelul indicilor calitativi
Nivelul indicilor cantitativi
CM Dependenţa vitezei reacţiei de degradare de temperatură, care stă la baza metodei de «Degradare accelerată» este stabilită prin:
Regulalui Van't Hoff
Legea Buguer-Lambert-Beer
Ecuaţia lui Arrhenius
Ecuaţia lui Nernst
Valoarea Rf
CM Procesele chimice de degradare, ce au loc la păstrare, sunt:
Oxidarea
Hidroliza
Condensarea
Polimerizarea
Interacţiunea cu dioxidul de carbon
CM Metoda «Degradare accelerată» în determinarea stabilităţii formelor farmaceutice poate fi utilizată la etapele de:
Elaborarea compoziţiei formei farmaceutice (preformulare)
Alegerea materialului de ambalare
Determinarea termenului de valabilitate la etapa de elaborare
Eliberare pacientului
Cercetarea influienţei regimurilor de temperatură
CМ Tipurile de impurităţi sunt:
Generale
Specifice
De purificare
Produşi de sinteză
Produşi de descompunere la păstrare
CM Pentru identificarea grupei amine terţiare în molecula substanţelor se folosesc reactivii:
Iod-iodurat-soluție (Reactivul Lugol)
Acid sulfuric conc. și formaldehida (Reactivul Marquis)
Tetraiodobismutat de potasiu (Reactivul Dragendorff)
Acid sulfuric conc. și acid azotic conc. (Reactivul Erdman)
Tetraiodomercurat (II) de potasiu (Reactivul Mayer)
CM Metoda argentometrică de titrare poate fi folosită la dozarea substanţelor, ce conţin în moleculă ionii şi grupele funcţionale:
Ionii de clor
Ionii de brom
Gruparea imidă
Halogen legat organic
Gruparea alcoolică
CM Pentru metoda bromatometrică de dozare sunt caracteristice reacţiile chimice de:
Oxidare
Substituţie
Formare a compuşilor complecşi
Neutralizare
CM În calitate de solvenţi protogeni la titrarea în mediu anhidru se folosesc:
Benzen
Acid formic
Acid percloric
Acid acetic glacial
Dimetilformamida
CM În calitate de solvenţi protofili la titrarea în mediu anhidru se folosesc:
Acidul acetic glacial
Anhidrida acetică
Metanolul
Piridina anhidră
CM Constantele fizice utilizate în FR-X pentru controlul calităţii substanţelor medicamentoase sunt:
Puterea rotatorie specifică
Absorbanţa specifică
Indice de refracţie
Potenţialul redox
CM Formele medicamentoase preparate în farmacii se supun obligatoriu următorului tip de control:
De recepţie
În scris
Organoleptic
Mecanic
La eliberare
CM În Farmacopee sunt indicate metodele de identificare a impurităţilor cationilor:
Zincului
Fierului
Calciului
Potasiului
Metalelor grele
CM Distingem tipurilie de stabilitate a remediilor medicamentoase:
Chimică
Fizică
Funcţională
Toxicologică
Microbiologică
CM Determinarea densităţii se efectuează cu ajutorul:
Picnometrului
Refractometrului
Areometrului
Polarimetrului
Balonului Kjeldal
CM Pentru prepararea soluţiilor iniţiale la determinarea culorii lichidelor se utilizează substanţele:
CoCl2·6H2O
NaCl
K2Cr2O7
CuSO4·5H2O
FeCl3·6H2O
CM Principalele căi de majorare a stabilităţii remediilor medicamentoase sunt:
Metode fizice de stabilizare
Metode chimice de stabilizare
Metode de stabilizare economică
Metode de stabilizare antimicrobiană
Perfecţionarea proceselor tehnologice
CM La metodele fizice de determinare a identităţii se referă:
Reacțiile de identificare
Determinarea temperaturii de topire
Determinarea temperaturii de solidificare
Determinarea intervalului de distilare
Determinarea densităţii
CM Metodele de obţinere ale substanţelor medicamentoase sunt:
Sinteza organică completă
Screening biologic
Semisinteza pe baza substanţelor naturale de origine vegetală
Obţinerea din materie primă vegetală
Sinteza microbiologică
CM Se supun oxidării la păstrarea incorectă a substanţelor medicamentoase grupările funcţionale:
Aldehidă
α-cetolică
CМ Cerinţele conceptului de „calitate" atribuit substanţelor medicamentoase sunt:
Eficacitate
Inofensivitate (siguranţă)
Stabilitate tehnologică
Corespunderea standardelor (cerinţelor DAN)
Accesibilitate
CM Pentru determinarea identităţii Glucozei se utilizează:
Sulfat de cupru și tartrat de potasiu și sodiu-soluție (Reactivul Fehling)
Soluţia de nitrat de argint
Soluţia amoniacală de nitrat de argint(Reactivul Tollens)
Iod iodurat-soluție (Reactivul Bouchardat)
Tetraiodomercurat (II) de potasiu în soluție alcalină (Reactivul Nessler)
CM Stabilirea punctului de echivalenţă la dozarea substanţelor medicamentoase prin metoda nitritometrică se efectuează prin metodele:
Spectrofotometrică
Potenţiometrică
Fără indicator
Indicatorului extern
Indicatorului intern
CM Dozarea nitrogenului din combinațiile organice (metoda Kjeldahl) poate fi folosită la determinarea cantitativă a:
Uretanilor
Aminoacizilor
Amidelor acizilor
Aldehidelor
Heterociclelor cu conţinut de azot