Stabiliți anul apariției primelor radiografii ale sistemului osos, realizate de Konrad Roentgen:
1602
1895
1746
1999
1800
Indicați anul dezvoltării primei substanțe de contrast cu raze X pentru administrare oamenilor vii:
1921
1950
1980
2000
Stabiliți care este compoziția umbrenalarului:
soluție de iodură de potasiu 40%
soluție de iodură de litiu 90%
soluție de iodură de cadmiu 50%
soluție de iodură de bismut 50%
soluție de iodură de litiu 20%
Marcați care este primul preparat hepatotrop intravenos, descoperit în anul 1953:
uroselectan B
biligrafin
acid iopanoic
iotrolan
iodixanol
Selectați derivatul de gadoliniu, al cărei sare chelat manifestă afinitate selectivă pentru hepatocite:
acidul clorhidric
acidul gadoxetic
acidul sulfuric
izovistul
uroselectanul
În funcție de indicație substanțele de contrast se divizează în următoarele tipuri, cu excepția. Marcați această excepție:
absorbția și emisia de lumină vizibilă
absorbţia radiațiilor cu raze X
blocarea luminii vizibile
modificările parametrilor magnetici ai nucleelor elementelor din structurile corpului
modificarea reflectivității țesuturilor în raport cu ultrasunetele
Stabiliți atomul caracteristic pentru agenții de contrast cu raze X:
clor
iod
oxigen
hidrogen
sulf
Menționați atomul caracteristic pentru agenții de contrast cu raze X:
potasiu
bariu
sodiu
calciu
magneziu
Amplificarea reflexiei fasciculului de ultrasunete cu generarea creșterii intensității semnalului receptat la substanțele de contrast se datorează:
atomilor de carbon
microbulelor de aer
atomilor de bariu
atomilor de iod
atomilor de gadoliniu
Microbulele de gaz sunt formate din particule pe bază de:
glucoză
fructoză
peroxidază
tripsină
galactoză
Substanțele de contrast iodate solubile în apă (derivații triiodbenzoatului) se clasifică în următoarele subgrupe, cu excepția. Marcați această excepție:
substanțe de contrast nonionice monomerice
substanțe de contrast ionice monomerice
substanțe de contrast ionice și nonionice tetramerice
substanțe de contrast ionice dimerice
substanțe de contrast nonionice dimerice
La substanțele de contrast ionice monomerice uroangiografice se referă următoarele, cu excepția. Marcați excepția:
săruri amidotrizoat
săruri iodamid
săruri iotalamat
săruri atropină sulfat
săruri ioxitalamat
Din grupul agenților de contrast colegrafici intravenoși fac parte următoarele substanțe, cu excepția. Marcați excepția:
săruri de iodipamid
săruri de indapamidă
săruri de ioglamin
săruri de iodoxamat
săruri de iotroxat
Selectați agentul de contrast ionic dimeric angiografic:
bioxid de carbon
săruri ioxaglat
bule de aer
săruri de bariu
] aerosoli
Substanțele de contrast neionice monomerice uroangiomielografice sunt următoarele, cu excepția. Stabiliți excepția:
metrizamid
bariu sulfat
yohexol
iopentol
ioversol
Indicați substanța de contrast nonionică dimerică mielografică:
difenhidramină
digoxină
dopamină
diazepam
Agenții de contrast neionic monomerici uroangiomielografici sunt următorii, cu excepția. Marcați care este excepția:
ioxilan
izafenină
iobitridol
iopromid
iopamidol
Indicați concentrația conținutului de iod în structurile aromatice pe bază de triiodobenzoat, ce asigură contrast ridicat în imagistică:
10%
84%
25%
50%
75%
Stabiliți substanța de contrast nonionică dimerică uroangiografică:
clonidină
xicaină
ampicilină
fluconazol
Tolerabilitatea și osmolaritatea scăzută a agenților de contrast neionici, utilizați în imagistica cu raze X, contribuie la:
diminuarea ritmului cardiac
reducerea severității durerii în timpul administrării
iritabilitate
frustrare
creșterea apetitului
Osmolaritatea scăzută a substanțelor de contrast neionice, utilizate în imagistica cu raze X, contribuie la:
colaps
reducerea la minimum a deteriorării endoteliului vascular
insuficiență respiratorie
arsuri buco-fariengiene și epigastrice
delir
La utilizarea metodei dublu contrast, se folosesc preparate cu un conținut de sulfat de bariu de până la:
0,5 g/ml
2,5 g/ml
0,75 g/ml
1 g/ml
1,5 g/ml
Substanțele de contrast, care pot fi administrate dacă există suspiciunea de perforare a pereților tractului gastrointestinal, sunt următoarele cu excepția. Numiți această excepție:
76% de urographin
ultravist-370
isovist-300
indometacină
gastrografin
Contraindicațiile administrării sulfatului de bariu în calitate de substanță de contrast sunt următoarele, cu excepția. Stabiliți excepția:
colită ulcerativă acută
sindrom malabsorbant
îmbunătățirea funcţiei respiratorii
diverticulită acută
hipersensibilitate la medicament
Contraindicațiile administrării sulfatului de bariu în imagistică sunt următoarele, cu excepția. Stabiliți excepția:
deshidratare
edeme
reacții alergice
fibroză chistică
sindromul de malabsorbție
Selectați proprietatea distinctă a substanțelor de contrast iodate ionice dimerice în raport cu cele monomerice:
un nucleu benzenic
două nuclee benzenice
cinci nuclee benzenice
legătură covalentă
legătură chimică simplă
Administrarea substanței de contrast non-ionice la temperatura corpului reduce riscul apariției:
edemului pulmonar
reacțiilor adverse renale
nu produce reacții adverse
reacțiilor adverse hepatice
șocului cardiogen
Marcați dimerul ionic cu osmoză scăzută:
acid acetilsalicilic
acid ioxaglic
acid acetic
acid ascorbic
acid clorhidric
Stabiliți doza letală în intoxicația acută cu sulfat de atropină:
3-5 mg
10-15 mg
până la 9 mg
30-50 mg
peste 100 mg
Monomeri neionici cu osmoză scăzută se consideră următorii agenți de contrast, cu excepția. Numiți care este excepția:
yohimbină
iohexol