CM Caracteristice a acrilatelor termopolimerizabile:
Polimetacrilatul de metil este constituit din lanțuri macromoleculare polimerizate liniar
Duritatea Koop este de 15, net inferioară față de cea a dentinei- de ordinul 50
Metacrilatul de metil suferă de o contracție în volum de 21% în timpul polimerizării
Greșeli de dozare, manipulare sau prelucrare nu afectează structura elementelor din rășini acrilice
Instabilitatea lanțurilor monomerice datorită acțiunii temperaturii înalte în faza saturației (A,C)
CM Indicațiile utilizării acrilatelor simple:
Obturații temporare
Baze protezelor parțial/total mobilizabile
Aparatele ortodontice mobilizabile
Reparațiile protezelor fracturate
Căptușire indirectă (B,C,D)
Proprietățile acrilatelor autopolimerizabile sunt:
Polimerizarea la temperatura camerei
Structura acrilatelor autopolimerizabile este diferită de cea a acrilatelor ter-mopolimerizabile
Compatibilitatea cu diferite tipuri de acrilate
Greșelile de dozarenu afectează structura acrilatelor
Duritatea Knoop este 25, ușor inferioară celei a acrilatelor termopolimer-izabile (A,C)
Proprietățile acrilatelor termopolimerizabile:
Toxicitate
Rezistența coloristică
Ușor solubile în monomer
Plasticitatea redusă
Polimerizarea necesită o sursă suplimentară de energie (D,E)
Acrilate autopolimerizabile sunt utilizate în confecționarea:
Fațetelor pentru lucrări mixte
Rebazării indirecte a protezelor mobile
Protezei imediate provizorii
Șabloanelor de bordură
Fixării dinților artificiali în proteze mobilizabile (C,E)
Forme finite a acrilaților industrial polimerizabili:
Lichid + pulbere
Plăci de culoare roz
Cape transparente
Dinți artificiali
Coroane acrilice (D,E)
Etapele preparării acrilatelor termopolimerizabile:
Introducerea în tipar a pastei de acrilat în stadiul saturației
Reinducerea fazei inițiale de polimerizare cu dezactivator
Imersiunea ansamblului de tipar/muftă într-o baie de apă
Plasarea pastei acrilice în tipar
Inducerea și conducerea polimerizării prin încălzirea continuă (A,C,E)
Denumiri comerciale ale acrilatelor termopolimerizabile:
Redont
Protacril
Etacril
Noracril 100
Futur Acryl (C,E)
Denumiri comerciale ale acrilatelor autopolimerizabile:
Futur Acryl (A,B,C)
Proprietăți fizice ale aliajelor metalice:
Maleabilitatea
Segregația
Dizolvarea
Fluiditatea
Opacitatea (A,B)
Calități chimice ale aliajelor metalice:
Rezistența la coroziune
Oxidarea
Conductivitatea (B,C,D)
Efectele coroziunii metalelor se manifestă prin:
Micșorarea durității metalului
Reducerea punctului de topire
Mărirea plasticității
Defecte de pe suprafață
Modificarea structurii cristaline (A,C)
Aliajele nobile conțin:
Aur
Nichel
Crom - Cobalt
Argint- Paladiu
Nichel – Crom (A,B,D)
Proprietățile negative ale aliajelor din aur:
Duritate mică
Plasticitate
Abraziune înaltă
Puritate săracă
Culoarea (A,C)
După Siebert (1989) aliajele se clasifică în:
Nobile
Parțiale
Inobile
Combinate
Multicompuse (A,C)
Aliajul utilizat în confecționarea scheletului metalic al protezelor parțial mo-bilizabile schiletate trebuie să fie:
Biocompatibil
Citotoxic
Rezistent la coroziune
Dur
Ușor dezintegrabil (A,C,)
Dezavantajele utilizării titanului în realizarea protezelor dentare :
Este biocompatibil
Modulul de elasticitate mic duce la supradimensionarea unor elemente ale scheletului
Este foarte costisitor și necesită specialiști care pot lucra cu acest sistem
Instalația de topire-turnare pentru realizarea scheletului din titan este complexă
Aliajele ce conțin titan pot fi ușor turnate datorită temperaturilor mici de topire (B,C,D)
Avantajele aliajelor din titan:
Nu manifestă fenomene alergice
Ușoare
Biocompatibile
Nu conservează căldura
Non-elastice (A,B,C)
Procesul topirii/turnării a aliajelor reprezintă:
Trecerea prin încălzire din stare solidă în stare lichidă
Asocierea chimică a ionilor metalelor
Pătrunderea forțată a aliajului în tipar prin intermediul forțelor de centrifugare
Dizolvarea componentelor aliajelor în soluții de turnare
Stabilirea legăturilor intermetalice între două suprafețe metalice (A,C)
Evitarea formării microroporilor poate fi atinsă prin:
Utilizarea aliajelor cu interval scurt de cristalizare
Micșorarea vitezei de răcire cu catalizatori
Mărirea artificială a vitezei de răcire
Supraîncălzirea ușoară a aliajului la turnare (A,C,E)
Alegeți afirmațiile corecte :
Prin introducerea staniului/indiului în aliajul nobil se obține filmul de oxid superficial
Aliajele nobile sunt greu lustruite, datorită structurii rețelei moleculare
Adăugarea aditivilor ca indiu/galiu în aliajul nobil reduce temperatura de fuziune a acestora
Aliajele nobile au duritate mai mare decît aliajele inobile
Elasticitatea aliajului nobil scade în conformitate direct proporțională cu volumul aditivului (A,С)
Alegeți afirmațiile corecte:
Conform scopului materialele dentare se împart în materiale de bază și auxiliare
Aliajele de nichel sunt mai dure decît aliajele nobile
sticitatea aliajului scade în proporții directe cu cantitatea relativă a aditivului
Aliajele de cobalt au rezistențe mai mari decît aliajele nobile
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile(A,B,D)
Proprietățile optice ale aliajelor sunt luminiscență,transparență,opacitate și culoare
Coroziunea este reacția chimică între aliaj și mediul înconjurător
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile
Masele ceramice fac parte din grupul materialelor nemetalice
Se acceptă un nivel mic de deformare al aliajelor în timpul lucrului (A,B,D)
Caracteristicile modalității de lucru cu aliajele din titan:
Punct de topire ridicat ( aprox. 1700C)
Reactivitate chimică înaltă
Instabilitatea stratului de oxid
Independența biocompatibilității de filmul de oxid
Ușor interacționează cu elementele gazoase (A,B,E)
Proprietățile fizice ale materialelor dentare:
Reflexia
Refracția
Conductibilitatea termică
Elasticitatea
Coroziunea (A,B,C,D)
Proprietățile materialelor utilizate în domeniul stomatologic:
Chimice
cano-fizice
Biologice
Chimico-biologice
Bazice (A,C)
Deformarea poate fi:
Elastică
Solidă
Plastică
Combinată
Liniară (A,C)
Cele mai des utilizate metode de determinare a durității sunt după:
Brinell
Kennedy
Rockwell
Shore
Mohs (A,C,D)
Coroziunea este procesul de:
Descompunere a rețelii interne cristaline la temperaturi extrem de înalte
Distrugere în profunzime, după un traiect constituit de joncțiunea cristalelor
Scădere a grosimii metalului de tip uniform
Devastarea elementelor cu substanțe chimico-toxice
Pierderea materialului în cazul ajustărilor prin contact (B,C)
Proprietățile optice ale materialelor stomatologice sunt:
Transparența
Luminiscența
Strălucirea
Opacitatea
Plasticitatea (A,B,D)
