Eșecul coborârii testiculare în scrot se numește:
atrofia testiculară
criptorhidism
carcinom verucos
orhidopexie
fimoză
Principalul substrat a hiperplaziei benigne a prostatei este:
prostatita cronică
bacilul Calmette-Guérin
creșterea excesivă a elementelor stromale și glandulare dependente de estrogeni
sindromul durerii cronice pelvine
creșterea excesivă a elementelor stromale și glandulare dependente de androgeni
Majoritatea carcinoamelor de prostată apar în:
zona periferică a prostatei
zona centrală a prostatei
zona uretrală proximală a prostatei
zona periuretrală a prostatei
zona tranzitorie a prostatei
Hiperplaziei nodulară benignă a prostatei se dezvoltă în:
zona periureterală a prostatei
Principalul substrat al carcinomului prostatic este:
Consecințele criptorhidismului sunt:
carcinomul testicular
fimoza
atrofia tubulară
infertilitatea
prostatita
Modificările morfologice ale testiculelor în criptorhidism:
dimensiuni normale la vârsta precoce
microscopic se evidențieză atrofia tubilor seminiferi
hialinizarea membranelor bazale ale tubilor seminiferi
dimensiuni normale la pubertate
dimensiuni crescute la pubertate
Tumorile celulelor germinale testiculare sunt subclasificate în:
seminoame
tumori neuroendocrine
tumori germinale non-seminomatoase
leidigoame
sertolioame
Identificați tabloul macroscopic al seminoamelor:
pot conține focare de necroză coagulativă
consistență flască
bine demarcate
tumori alb-surii, care proemină de pe suprafața de secțiune
conțin focare de hemoragii și necroză
Microscopic seminoamele sunt compuse din:
celule mari, uniforme, cu limite distincte
citoplasma clară, bogată în glicogen
celulele mari cu citoplasmă bazofilă
nuclee rotunde cu nucleoli vizibili
nuclee mari cu nucleoli proeminenți
Tumorile sacului vitelin sunt:
cele mai comune neoplasme testiculare primare la copii cu vârsta sub 3 ani
au un prognostic foarte nefavorabil.
la adulți, tumorile sacului vitelin cel mai adesea sunt identificate în asociere cu carcinomul embrionar
la examenul macroscopic, aceste tumori au adesea dimensiuni mari
o trăsătură distinctivă este prezența corpusculilor Schiller-Duvall
Seminomul tipic, microscopic este compus din:
celulelor germinative intratubulare
grupuri de celule monomorfe dispuse în lobuli slab delimitați
septuri fine de țesutul fibros care conțin o cantitate moderată de limfocite
celule mari cu limite distincte, nuclee palide cu nucleoli proeminenți
celulele conțin un nucleu rotund și o citoplasmă eozinofilă
Hiperplazia nodulară a prostatei:
apare din glandele situate în zona centrală
produce obstrucție urinară precoce
apare din glandele zonei periureterale
este palpabilă în timpul examinării digitale a rectului
apare din glandele zonei periferice
Hiperplazia benignă a prostatei este caracterizată prin:
proliferarea elementelor glandulare benigne și a stromei
glandele hiperplastice sunt căptușite de două straturi celulare
glandele hiperplastice sunt căptușite de un singur strat celular
obstrucție urinară acută
proliferarea epiteliului scuamos stratificat
Identificați factorii implicați în patogenia cancerului de prostată:
androgenii
estrogenii
ereditatea
mediul ambiant
mutațiile somatice
Semnele caracteristice ale carcinomului de prostată sunt:
apare în special la bărbații cu vârste mai mari de 50 de ani
este cea mai rară formă de cancer la bărbați
leziunile avansate apar ca focare ferme, gri-albicioase
leziuni cu margini incerte care infiltrează glandele adiacente
leziuni cu margini incerte care nu infiltrează glandele adiacente
Identificați semnele caracteristice ale glandelor maligne versus glandele benigne în carcinomul de prostată:
glandele maligne sunt de obicei mai mici decât glandele benigne
glandele maligne sunt căptușite cu un singur strat uniform de epiteliu cuboidal sau columnar
glandele maligne sunt mai mari decât cele benigne
stratul celular bazal este întotdeauna prezent în glandele maligne
glandele maligne formează aglomerări și este caracteristică absența ramificărilor și structurilor papilare
Selectați caracteristicile microscopice ale carcinomului prostatic:
nucleele sunt mari și adesea conțin unul sau mai mulți nucleoli proeminenți
nuclee mici cu nucleoli proeminenți
figurile mitotice sunt rare
structuri glandulare neregulate sau zdrențuite
pleomorfismul nu este marcat
Selectați afirmațiile corecte:
clasificarea cancerului de prostată se efectuează după sistemul Gleason
sistemul Gleason se corelează cu stadiul și prognosticul cancerului de prostată
clasificarea cancerului de prostată se efectuează după sistemul Nottingham
carcinomul prostatei este un cancer răspândit la bărbații în etate, între 65 și 75 de ani
carcinomul prostatei este un cancer răspândit la bărbații tineri, între 30 și 35 de ani
Semnele caracteristice ale carcinomului testicular embrionar sunt:
este mai agresiv decât seminomul
tumorile primare sunt mai mici decât seminoamele
nu substituie parenchimul testicular în întregime
se extinde frecvent prin tunica albugineea în epididim
tumoră cu creștere lentă, nu produce metastaze
sunt prezente glande bine formate
adesea are aspect pestriț
este slab delimitat la margini
focare de hemoragie sau necroză
celulele cresc în pattern alveolar
Selectați afirmațiile corecte pentru tumorile testiculare:
sunt cea mai frecventă cauză a măririi indolore a testiculelor
celulele germinale sunt sursa a 95% din tumorile testiculare
tumorile celulelor germinale pot fi compuse dintr-un singur pattern histologic în 60% din cazuri
tumorile celulelor germinale pot fi compuse dintr-un singur pattern histologic în 40% din cazuri
patternul histologic mixt reprezintă aproximativ 40% din cazuri
cea mai frecventă tumoare mixtă este carcinomul embrionar asociat cu teratomul
cea mai frecventă tumoare mixtă este teratocarcinomul
cea mai frecventă tumoare mixtă este seminomul asociat cu coriocarcinomul
cea mai frecventă tumoare mixtă este seminomul asociat cu teratomul
tumorile din celule germinale cu un singur pattern histologic sunt: seminomul, carcinomul embrionar, tumoarea de sac vitelin, teratomul și coriocarcinomul
tumorile din celule germinale testiculare pot fi divizate în două grupe: seminoame și non-seminoame
tumorile celulare germinale testiculare pot fi divizate în trei grupe: seminoame, teratome și non-seminoame
metastazarea la distanță a seminoamelor este frecventă
seminoamele metastazează în principal în ganglionii limfatici paraaortali
metastazarea la distanță a seminoamelor este rară
non-seminoamele tind să metastazeze mai precoce
non-seminoamele tind să metastazeze atât prin limfatice, cât și prin vasele sanguine
non-seminoamele tind să metastazeze mai tardiv
tumorile non-germinale sunt: leidigomul și seminomul
tumorile non-germinale sunt: tumora cu celulele Sertoli și leidigomul
Cea mai frecventă cauză a măririi scrotului, cauzată de acumularea de lichid seros în tunica vaginală este:
elefantiazisul
chilocelul
hematocelul
hidrocelul
obstrucția limfatică
Alegeți cauza tulburărilor vasculare ale testiculului și consecințele acestora:
orhidopexia
torsiune
seminomul
Selectați variantele torsiunii testiculare:
torsiune neonatală
torsiune adultă
anomalie cromozomială
torsiunea cordonului spermatic
cele mai frecvente urgențe urologice
Selectați malformațiile canalului uretral:
hipospadia
epispadia
condiloame acuminate
balanopostita
Cele mai frecvente cazuri de balanopostită apar ca urmare a:
HPV tipul
anomalii congenitale
igiena locală precară la bărbații necircumciși
acumularea de celule epiteliale descuamate, transpirații
