Rimurile stopului cardiac sunt următoarele cu excepţia :
Fibrilaţia atrială
Tahicardia ventriculară fără puls
Fibrilaţia ventriculară
Tahicardia paroxistică supraventriculară
Torsada vîrfurilor.
Suportul vital avansat include:
Suportul Vital Avansat Cardiac
Suportul Vital Avansat Toracic
Suportul Vital Avansat Traumatic
Suportul Vital Avansat Pediatric
Suportul Vital Avansat Respirator
Administrarea primei doze de Epinefrină se va face imediat în caz de:
Ritmuri non-șocabile
Ritmuri șocabile
După 1 defibrilarea
După a 2 defibrilare
După Amiodaronă
Acțiunea Amiodaronei constă în:
Crește durata potențialului de acțiune
Crește perioada refractară
Scade conductibilitatea prin nodul atrioventricular
Crește conductibilitatea prin căile accesorii de conducere
Este stabilizator de membrană
Alegeți corect prima doză de Amiodaronă în RCR și C la adulți:
5 mg/kg
300 mg
150 mg
5-10 mg/kg
900 mg/24 ore
Administrarea Epinefrinei se va face imediat în caz de:
După al 2-lea șoc în ritmurile șocabile defibrilare
Criteriile pentru a nu începe efectuarea RCRşiC:
Pacienţii posesori ai ordinului valid de DNAR (do not attempt resuscitation/ nu efectuaţi resuscitarea)
Pacientul are semne de moarte biologică: rigor mortis, cornee opacă, midriază fixă, lividitate cadaverică a zonelor declive
Nu are nici un beneficiu fiziologic, deoarece funcţiile vitale sunt deteriorate în pofida terapiei maximale pentru afecţiuni ca şocul septic progresiv, procesele neoplazice
Stop cardiac survenit în urma unui traumatism toracic
Stop cardiac fără martori
Rimurile non-șocabile ale stopului cardiac sunt următoarele cu excepţia :
Asistolia
DEM/AEP
Elementele chee care definesc moartea subită cardiacă includ:
natura non traumatică a decesului
caracterul neaşteptat şi instantaneu al producerii
limitarea la cause cardiac
limitarea la cause coronariene
durata iniţiere producer până la 1 oră
Elementele temporale ale morţii subite cardiace includ:
prodromuri
debutul evenimentului terminal
desfăşurarea manifestărilor clinice
stopul cardiac
moartea biologică
Disritmiile cardiace care induc moartea subită cardiac:
fibrilaţia ventriculară şi fluterul ventricular
tahicardia ventriculară fără puls şi Torsada vârfurilor
asistolia şi blocul AV cu bradicardie excesivă
activitatea electrică fără puls sau disociaţia electromecanică
tahicardia paroxistică supraventriculară
Fazele fibrilaţiei ventriculare sunt:
faza electrică sau de ischemie precoce
faza ischemică
faza circulatorie sau de ischemie susţinută
faza metabolică
faza răspunsului inflamator sistemic
Manifestările clinice ale FV includ:
colapsul circulator, lipsa pulsului la arteră carotidă
starea de inconştienţă
respiraţie agonală sau stop respirator
bradipnee pronunţată şi hipotensiune avansată
convulsii
Formele electrocardiografice ale fibrilaţiei ventriculare includ:
fluterul ventricular
fibrilaţia ventriculară cu unde fine (mici)
fibrilaţia ventriculară cu unde mari
torsada vârfurilor
fibrilaţia ventriculară cu unde medii
La ritmurile şocabile de stop cardiac se referă:
fibrilaţia ventriculară
tahicardia ventriculară fără puls
asistolia
activitatea electrică fără puls
În funcţie de durata tulburării de ritm Tahicardia Ventriculară se clasifică:
TV nesusţinută (<30secunde)
TV nesusţinută (30-50secunde)
TV susţinută (<30secunde)
TV susţinută (>30secunde)
TV monomorfă
În funcţie de morfologia complexului QRS tahicardia ventriculară se împarte:
tahicardie supraventriculară
tahicardie monomorfă
tahicardie polimorfă
tahicardie nesusţinută
Referitor la administrarea epinefrinei în RCR şi C:
se administrează iv 0.1 mg din soluția 1 :1000
se administrează 1.0 mg din sol 1:10000
se administrează prima doză după al doilea şoc
se administrează la fiecare 3-5 min
se administrează intracardiac
Referitor la administrarea amiodaronei în stopul cardiac prin ritmuri şocabile:
se administrează după al treilea şoc în doză de 300 mg
se administrează după al doilea şoc în doză de 300 mg
se administrează după al cincelea şoc în doză de 150 mg
administrarea este urmată de administrarea unui bolus de 20 - 30 ml de ser fiziologic
se administrează endotraheal
Referitor la administrarea lidocainei în stopul cardiac prin ritmuri şocabile:
se administrează intravenos sau intraosos
se administrează în asociere cu amiodarona
se administrează în lipsa amiodaronei
se administrează în doza de 1,0-1,5 mg/kg în bolus
se poate repeta la 5-10 min în doză de 0,5-0,75 mg/kg
