There are no comments, be the first and leave one below:
Căile respiratoare se intersectează cu cele digestive în:
Aditusul laringian
Nazofaringe
Laringofaringe
Cavitatea bucală
Bucofaringe
Respirația, ca totalitate a proceselor fiziologice cuprinde:
Respirația abdominală
Respirația bronhoveziculară
Respirația pulmonară (sau externă)
Respirația tisulară (internă)
Respirația cutanată
Meatul nazal inferior comunică cu:
Sinusul frontal
Sinusul sfenoidal
Sacul lacrimal
Sinusul maxilar
Zona hemoragică (pata vasculară Kiesselbach) e situată în mucoasa:
Cornetului mijlociu
Septului nazal la cca 1 cm deasupra nării
Meatului mijlociu
Meatului superior
Cornetului superior
Între faţa externă (cutanată) şi cea internă (cutaneomucoasă) ale nasului extern se află următoarele planuri ale regiunii:
Planul muscular
Tunica seroasă
Țesutul celuloadipos subcutanat
Scheletul osteocartilaginos
Planul adventiceal
Principalele configurații de nas extern sunt:
Nasul grecesc (tip Venus de Millo)
Nasul acvilin (coroiat) (tip Dante)
Nasul drept (tip August)
Nasul scobit (tip Socrate)
Nasul bifurcat
Cu privire la nasul extern:
Cavitatea lui constituie vestibulul nazal
Șanțul alar separă narinele de obraz
I se descriu rădăcină, dors, vârf, aripi, narine
E de mai multe tipuri
Prezintă schelet osteocartilaginos
Vestibulul nazal:
Este un canal înalt de cca 15 mm
E plasat intre narine si limen nasi
La intrare e înzestrat cu perișori (vibrissae)
Împarte torentul de aer inspirat în două șuvoaie
Pereții lui sunt tapetați din interior cu mucoasă
Nasul extern:
Are forma unei piramide triunghiulare cu baza orientată în jos
Adăpostește toată cavitatea nazală
Nu posedă particularități de rasă și gen
E situat in mijlocul feţei
Imprimă in mare măsură fizionomia
Mucoasa nazală exercită funcțiile:
De încălzire a aerului inspirat
De protecție
Olfactivă
Rezonatorie
De umectare a aerului inspirat
Pe viu cavitatea nazală poate fi explorată prin:
Rinoscopie
Palpație
Examen ultrasonic
Inspecție
Examen radiologic
În meatul nazal mediu se deschid:
Celulele etmoidale posterioare
Canalul nazolacrimal
Celulele etmoidale anterioare
În meatul nazal superior se deschid:
Sinusul sfenoid
Cavitatea nazală:
Comunică cu exteriorul prin narine
În submucoasa de pe feţele mediale ale cornetelor nazale se află plexuri venoase
Comunică cu rinofaringele prin coane
Vestibulul și cavitatea nazală propriu-zisă au pereții căptușiți cu o tunica mucoasă
Vestibulul ocupă cea mai mare parte a cavității nazale
Fosa nazală propriu-zisă se împarte în regiunile respiratorie, olfactorie şi hemoragică
E situată în partea superioară a craniului facial
La fiecare fosă nazală se disting vestibulul şi fosa nazală propriu-zisă, separate prin limen nasi
Prin septul nazal este divizată în două jumătăţi, denumite fose nazale
Se învecinează cu fosa medie a craniului, cavitatea bucală, orbitele, nazofaringele
În tunica care acoperă vestibulul din interior se conţin glande sudoripare, glande sebacee şi peri
Comunică cu exteriorul prin nări şi cu rinofaringele prin coane
În submucoasa de pe faţa medială a cornetelor nazale, mai ales a celui inferior se află plexuri cavernoase (venoase)
Mucoasa din regiunile respiratorie şi olfactorie e de coloraţie diversă
Cele două compartimente ale sale – vestibulul şi fosa nazală propriu-zisă sunt căptuşite cu o tunică mucoasă
Referitor la funcțiile sinusurilor paranazale:
Sunt rezonatori ai sunetelor
Micșorează greutatea craniului
Măresc greutatea craniului
Măresc rezistența craniului
Au rol de izolatori termici
Meaturile nazale sunt:
Superior, mediu, inferior
Nazal comun
Nazobucal
Nazolaringian
Nazofaringian
Sinusul maxilar (Highmore):
Se deschide prin hiatul semilunar în meatul nazal superior
Are forma unei piramide cu trei fete
Prezintă baza și trei pereți
Baza sa răspunde premolarului II și molarilor I și II.
Este cel mai voluminos
Sinusul maxilar:
Se deschide în meatul nazal comun
Peretele lui superior corespunde planşeului orbitei
Începe să se dezvolte la vârsta de 5 – 6 ani
Poate fi explorat pe viu prin diafanoscopie
Peretele lui inferior corespunde premolarului II şi molarilor I şi II
Referitor la sinusul frontal:
Este o cavitate piramidală
Se deschide prin infundibulul etmoidal în meatul nazal mijlociu
E situat în partea nazală a frontalului
Se deschide în meatul nazal superior
Cele două sinusuri frontale sunt despărțite printr-un sept
Sinusul sfenoidal:
E situat în corpul osului sfenoid
E împărțită de un sept în două jumătăți asimetrice
Se deschide în recesul sfenoetmoidal
Este o cavitate cuboidală neregulată
Se deschide în meatul nazal mijlociu
Scheletul laringelui e constituit din cartilajele:
Tiroid, cricoid, glotic, corniculate, aritenoide, cuneiforme
Tiroid, cricoid, corniculate, hioid, aritenoide, cuneiforme
Tiroid, cricoid, aritenoide, epiglotic, hioid, sesamoide
Tiroid, cricoid, epiglotic, aritenoide, cuneiforme, corniculate
Tiroid, cricoid, hioid, epiglotic, aritenoide, corniculate
Limita inferioară a laringelui este:
C5
Osul hioid
T1
C6
C4
Referitor la scheletotopia laringelui la adult:
Corespunde vertebrelor cervicale IV, V, VI
E plasat intre exobaza craniului si vertebra cervicală VI
Corespunde vertebrelor cervicale II - VII
Se află la nivelul vertebrelor cervicale II - V
Se află la nivelul vertebrelor cervicale III - VI
Doar din țesut cartilaginos elastic e constituit:
Cartilajul tiroid
Epiglota
Cartilajele cuneiforme
Cartilajele aritenoide
Cartilajele corniculate
Ligamentele vocale se inseră pe cartilajele:
Tiroid şi corniculate
Tiroid şi cuneiforme
Tiroid şi aritenoide
Aritenoide şi epiglotă
Tiroid şi cricoid
Principalul abductor al corzilor vocale este mușchiul:
Aritenoidian transvers
Tiroaritenoidian
Cricoaritenoidian posterior
Cricotiroidian
Cricoaritenoidian lateral
Se inseră pe processus vocalis a cartilajului aritenoid şi unghiul cartilajului tiroid ligamentul:
Cricoaritenoid
Cricotiroid
Tirohioid
Vocal
Tiroaritenoid lateral
Mușchii care acționează ca constrictori al fantei glotice sunt, EXCEPTÂND:
Aritenoidian oblic
Mușchi tensor ai ligamentului vocal:
Cricotiroidian posterior
Tiroepiglotic
Elementele constitutive ale laringelui asigură sunetelor laringiene următoarele calități:
Durată
Intensitate
Înălțime
Toate de mai sus
Timbru
Funcțiile laringelui sunt:
De fonație
De respirație
De locomoție
De sprijin
Cartilajele aritenoide:
Au formă piramidală
Sunt legate de cricoid prin sindesmoză
Sunt alcătuite din cartilaj hialinic si cartilaj elastic
De ele se fixează ligamentele vocale
Sunt pereche
Cavității laringelui i se disting compartimentele:
Vestibulul
Porțiunea interventriculară (glota)
Fanta glotică
Cavitatea infraglotică
Aditusul laringian este delimitat de:
Plicele ariepiglotice
Plicele glosoepiglotice laterale
Incizura interaritenoidiană
Epiglotă
Peretele posterior al laringofaringelui
Cu privire la ventriculii laringelui:
Conţin foliculi limfoizi
Sunt limitaţi inferior de plicele vocale, iar superior de plicele vestibulare
Facilitează vibrațiile corzilor vocale
Contribuie la umectarea corzilor vocale
Au rol de rezonatori
Zonele reflexogene ale laringelui (dupa М.С. Грачѐвa) sunt localizate în mucoasa:
Din jurul intrării în laringe
De pe fața internă a cricoidului
De pe faţa anterioară a cartilajelor aritenoide
De pe toată suprafaţa internă a laringelui
Din ventriculii laringelui
Raporturi cu laringele au:
Glanda tiroidă
Mușchii infrahioidieni
Faringele
Cavitatea nazală
Mușchii suprahioidieni
Pe viu morfologia laringelui poate fi explorată prin:
Palpaţie
Laringoscopie
Auscultaţie
Cu privire la fanta glotică:
I se descriu porțiunile anterioară (intermembranoasă) şi posterioară (intercartilaginoasă)
Reprezintă spațiul dintre plicele vocale şi plicele vestibulare
Dimensiunile ei variază în raport cu vârsta şi genul
Se îngustează în respirație şi se lărgește în fonație
Este cuprinsă intre coardele vocale
Toți mușchii enumerați acționează ca constrictori ai fantei glotice cu excepția:
Mușchiului aritenoidian oblic
Mușchiului aritenoidian transvers
Mușchiului cricoaritenoidian lateral
Mușchiului tiroaritenoidian
Mușchiului cricoaritenoidian posterior
Poziția laringelui în raport cu vârsta și gen:
La femeie e mai ridicat cu 0,5 - 1,0 cm
La nou-născut corespunde vertebrelor cervicale II - IV
La maturi corespunde vertebrelor cervicale IV - VI
La nou-născut corespunde primelor patru vertebre cervicale
La 12 - 14 ani ocupă o poziție definitivă
Cartilajele laringelui sunt unite prin:
Semiarticulații
Articulații sinoviale
Ligamente
Membrana fibroelastică
Toate tipurile de sinartroze
Plica (coarda) vocală include:
Ligamentul vocal
Muşchiul vocal
Ţesut celuloadipos
O pătură submucoasă
Tunica mucoasă, tapetată cu epiteliu cilindric ciliat
Tensori a coardelor vocale sunt mușchii:
Cu epiteliu pavimentos nekeratinizat sunt tapetate:
Plica interaritenoidiană
Plicele glosoepiglotice
Plicele vocale
Mucoasa pereților spațiului subglotic
Spre deosebire de adult la nou-născut laringele:
E situat mai sus (la nivelul vertebrelor cervicale II-IV)
Este mai scurt și mai lat
Are fanta glotică mai scurtă.
E de dimensiuni relativ mai mari
E cu aditusul relativ îngust
În perioada pubertară la nivel de laringe au loc:
Mutatio vocis
Osificarea cartilajului tiroid
Creşterea tuturor dimensiunilor
Verticalizarea axei longitudinale
Dezvoltarea intensă a muşchilor
Cu privire la faringe:
Componentele inelului limfoepitelial (Waldeyer) sunt derivate ale mucoasei faringiene
Mucoasa nazofaringelui are o coloraţie mai deschisă decât cea a laringofaringelui
Mucoasa tuturor etajelor faringelui e tapetată cu epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat
În componenţa pereţilor lui există muşchi striaţi şi muşchi netezi
E separat de esofag prin planul orizontal, trasat inferior de corpul vertebrei C4
Mușchii faringelui:
Mușchii longitudinali ai faringelui sunt numiți si ridicători
Sunt alcătuiți din fibre musculare striate
Mușchii constrictori formează pe linia mediană posterioară a faringelui sutura faringelui (raphe pharyngis)
Sunt in număr de 5, dintre care 3 sunt circulari si 2 longitudinali
Conțin fibre musculare striate si netede reprezentate uniform
Care afirmații cu privire la faringele nou-născutului sunt incorecte:
Componentele inelului limfoepitelial Pirogov-Waldeyer sunt bine dezvoltate
Lungimea faringelui este de cca 3 cm
Partea superioară a faringelui este înalta şi largă, cea inferioară scurtă şi îngustă
Marginea inferioară se află la nivelul discului intervertebral dintre vertebrele СIII şi СIV
Amigdala faringiană proemină în sens anterior
Care din afirmațiile ce urmează nu sunt corecte pentru amigdala palatină:
Pe suprafața amigdalei se află un număr mare de cripte
Reprezintă un conglomerat de țesut limfoid de formă oblongat - ovală
Ocupă partea superioară a fosei tonsilare
Faţa laterală a amigdalei este orientată spre peretele laringelui
La distanţa de 1,0 - 1,5 cm posterior de amigdală trece artera carotidă internă
Unul din enunţurile de mai jos referitoare la faringe e fals:
Lateral de faringe sunt situate mănunchiurile vasculo-nervoase ale gâtului
Este separat de coloana vertebrală prin spațiul prevertebral
Anterior de faringe se află cavitatea bucală şi nazală
Este situat in regiunea capului şi gâtului
Este locul de intersecție a căilor digestivă şi respiratorie
Endofaringele comunică cu:
Tuba auditivă
Traheea
Cavitatea timpanică
Selectați și notați afirmațiile corecte, referitoare la faringe:
Începe la baza craniului
Lateral de el sunt situate pachetele vasculo-nervoase ale gâtului
La nivelul vertebrelor C6 - C7 trece în esofag
Trece în esofag la nivelul vertebrelor T2 – T3
Faţa posterioară a faringelui aderă nemijlocit la corpurile vertebrelor
Care din afirmațiile de mai jos referitoare la faringe sunt incorecte:
Se află posterior de cavitatea nazală, bucală şi laringe
La nivelul vertebrelor C8 – T2 trece în esofag
Are lungimea de 12 - 14 cm
Are lungimea de 18 - 20 cm
Este separat de fascia prevertebrală prin spațiul retrofaringian
Faringele comunică direct cu:
Esofagul
Muşchii faringelui:
Sunt în număr de 5, dintre care 3 sunt circulari iar 2 longitudinali
Fiecare muşchi constrictor al faringelui constă din 4 porţiuni, denumite conform formaţiunilor de la care începe
Muşchii longitudinali ai faringelui sunt supranumiţi ridicători
Conţin fibre musculare netede şi striate, repartizate uniform
Sunt alcătuiţi din fibre musculare striate
Inelul limfoid faringian (Waldeyer) include amigdalele:
Palatine
Faringiană
Laringiană
Tubare
Lingvală