Test
150-200A (Hematologie)
Preguntas del test (50)
1151. Forma de gravitate medie în hemofilie se dezvoltă dacă nivelul factorilor antihemofilici (VIII sau IX) constituie:
- AA. De la 2 până la 5%
- BB. Mai mult de 5%
- CC. De la 0 până la 1%
- DD. De la 1 până la 2%
- EE. De la 5 până la 7%
2S 152. La baza dezvoltării manifestărilor clinice ale bolii Rendu-Osler se află:
- AA. Micşorarea numărului de trombocite
- BB. Deficit al factorului VIII de coagulare
- CC. Conţinutul insuficient sau lipsa fibrelor de colagen în ţesutul conjunctiv pericapilar de sprijin
- DD. Dereglarea testului de autocoagulare
- EE. Mărirea timpului protrombinei
3S 153. Maladia Rendu-Osler se manifestă prin:
- AA. Peteşii
- BB. Echimoze
- CC. Hematoame
- DD. Hemartroze
- EE. Prezenţa în diferite zone anatomice ale organismului a teleangiectaziilor
4154. În analiza sângelui periferic în maladia Rendu-Osler sunt posibile următoarele modificări:
- AA. Trombocitopenie
- BB. Anemie fierodeficitară posthemoragică
- CC. Leucopenie
- DD. Limfocitoză
- EE. Monocitoză
5S 155. Prioritate în tratamentul hemoragiilor nazale în maladia Rendu-Osler are:
- AA. Electrocoagularea zonelor de teleangiectazie
- BB. Masa trombocitară
- CC. Crioplasma
- DD. Folosirea tamponului îmbibat cu soluţie de adrenalină 0,1%, trombină şi acid aminocapronic 5%
- EE. Tamponadă obişnuită
6156. Teleanjiectazia hemoragică ereditară (boala Rendu-Osler) este o maladie cu dereglarea:
- AA. Hemostazei primare vasculo-trombocitare
- BB. Hemostazei secundare
- CC. Hemostazei primare şi secundare
- DD. Mecanismului extrinsec de coagulare a sângelui
- EE. Mecanismului intrinsec de coagulare a sângelui
7S 157. Timpul de sângerare caracteristic pentru maladia Rendu-Osler este:
- AA. De tip hematom
- BB. De tip peteşial-echimatos
- CC. De tip echimatos-hematom
- DD. De tip angiomatos la pacienţii cu teleangiectazii prin hemoragii locale
- EE. De tip purpură vasculară
8S 158. Cauza anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este:
- AA. Dereglarea structurii lipidelor membranei eritrocitare
- BB. Dereglarea structurii spectrinei membranei eritrocitare
- CC. Dereglarea enzimelor intraeritrocitari
- DD. Prezenţa anticorpilor antieritrocitari
- EE. Distrucţia mecanică
9159. În cazurile de anemie hemolitică ereditară microsferocitară distrucţia sporită a eritrocitelor are loc în:
- AA. Ficat
- BB. Măduva oaselor
- CC. Splină
- DD. Intravascular
- EE. În toate cele enumerate
10160. În tabloul clinic al anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este caracteristic:
- AA. Hepatomegalia
- BB. Splenomegalia
- CC. Limfadenopatia
- DD. Sindromul hemoragic
- EE. Sindromul neurologic
11S 161. La baza diagnosticului diferenţial al anemiilor hemolitice de alte
- AA. Sindromul anemic
- BB. Sindromul sideropenic
- CC. Sindromul neurologic
- DD. Sindromul hemolitic
- EE. Sindromul gastrointestinal
12162. La studierea morfologică a eritrocitelor în microsferocitoza ereditară se observă:
- AA. Eritrocite “de tras în ţintă”
- BB. Microsferocite
- CC. Hipocromie
- DD. Ovalocite
- EE. Stomatocite
13S 163. La studierea morfologică a eritrocitelor în ovalocitoza ereditară se observă:
- AA. Microsferocite
- BB. Stomatocite
- CC. Ovalocite mai puţine de 10%
- DD. Ovalocite mai mult de 25%
- EE. Eritrocite “de tras în ţintă”
14164. Metoda eficace de tratament în microsferocitoza ereditară este:
- AA. Cu corticosteroizi
- BB. Radioterapia
- CC. Splenectomia
- DD. Chimioterapia
- EE. Administrarea imunodepresantelor
15165. Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de talasemie este:
- AA. Testul Coombs direct
- BB. Măsurarea diametrului eritrocitelor
- CC. Electroforeza hemoglobinei
- DD. Testul Ham
- EE. Proba cu zaharoză
16166. Pentru tabloul clinic în talasemie este corectă afirmaţia:
- AA. Se depistează splenomegalie
- BB. Se depistează mărirea ganglionilor limfatici
- CC. Este caracteristic sindromul hemoragic
- DD. Apar complicaţii infecţioase
- EE. Este caracteristic sindromul neurologic
17167. Diagnosticul de anemie hemolitică autoimună se confirmă prin:
- AA. Testul Ham
- BB. Electroforeza hemoglobinei
- CC. Proba cu zaharoză
- DD. Testul Coombs indirect
- EE. Testul Coombs direct
18S 168. La studierea morfologică a eritrocitelor în stomatocitoza ereditară se observă:
- AA. Ovalocite
- BB. Microsferocite
- CC. Stomatocite
- DD. Acantocite
- EE. Eritrocite “de tras în ţintă”
19169. Pentru talasemie sunt caracteristice:
- AA. Microsferocite
- BB. Ovalocite
- CC. Acantocite
- DD. Stomatocite
- EE. Eritrocite “de tras în ţintă”
20170. Cauza anemiei renale este:
- AA. Micşorarea de producere a eritropoetinei de către ficat
- BB. Majorarea de producere a eritropoetinei de către aparatul juxtaglomerular al rinichilor
- CC. Micşorarea de producere a eritropoetinei de către aparatul juxtaglomerular al rinichilor
- DD. Micşorarea de producere a eritropoetinei de către plămâni
- EE. Micşorarea de producere a eritropoetinei de către splină
21171. Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de hemoglobinurie paroxistică nocturnă este:
- AA. Testul Ham
- BB. Testul Coombs direct
- CC. Testul Coombs indirect
- DD. Electroforeza hemoglobinei
- EE. Determinarea diametrului mediu a eritrocitelor
22S 172. Metoda eficace de tratament în ovalocitoza ereditară este:
- AA. Chimioterapia
- BB. Radioterapia
- CC. Administrarea imunodepresantelor
- DD. Corticosteroizi
- EE. Splenectomia
23173. În cazurile de anemie hemolitică ereditară ovalocitară distrucţia sporită a eritrocitelor are loc în:
- AA. Splină
- BB. Ficat
- CC. Măduva osoasă
- DD. Intravascular
- EE. În toate cele enumerate
24S 174. Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de drepanocitoză ereditară este:
- AA. Testul Coombs direct
- BB. Electroforeza hemoglobinei
- CC. Determinarea diametrului mediu a eritrocitelor
- DD. Testul Ham
- EE. Proba cu zaharoză
25175. La pacienţii cu hemoglobinuria paroxistică nocturnă în timpul crizelor hemolitice pot apărea:
- AA. Complicaţii infecţioase
- BB. Limfadenopatie
- CC. Complicaţii vasculare trombotice
- DD. Complicaţii autoimune
- EE. Toate cele enumerate
26176. În tabloul clinic al anemiei hemolitice autoimune este caracteristic:
- AA. Sindromul sideropenic
- BB. Sindromul gastrointestinal
- CC. Sindromul hemoragic
- DD. Sindromul hemolitic
- EE. Sindromul neurologic
27S 177. La pacienţii cu hemoliză slab pronunţată unicul simptom, care confirmă distrucţia sporită a eritrocitelor este:
- AA. Bilirubinemia din contul fracţiei indirecte
- BB. Urobilinuria
- CC. Reticulocitoza
- DD. Majorarea concentraţiei stercobilinogenului
- EE. Scăderea conţinutului haptoglobinei serice
28S 178. Hemoliza în anemia hemolitică ereditară prin deficitul fermentului glucozo-6-fosfat-dehidrogenazei în eritrocite este provocată de:
- AA. Procese infecţioase
- BB. Stresuri
- CC. Fixarea pe membrana eritrocitară a unor virusuri
- DD. Efort fizic
- EE. Unele medicamente cu capacitatea oxidativă asupra glutationului
29S 179. Hemoliza în anemia hemolitică heteroimună este provocată de:
- AA. Stresuri
- BB. Fixarea pe membrana eritrocitară a unor medicamente sau virusuri cu formarea complexului de tip hapten
- CC. Efort fizic
- DD. Unele medicamente cu capacitatea oxidativă asupra glutationului
- EE. Toate cele enumerate
30S 180. Leucemia acută se dezvoltă din:
- AA. Promielocit
- BB. Celula blastică
- CC. Monocit
- DE. Eozinofil
- ED. Mielocit
31S 181. Afectarea pielei şi ţesuturilor subcutanate se întâlneşte mai frecvent în:
- AA. Leucemia acută limfoblastică
- BB. Leucemia acută monoblastică
- CC. Leucemia acută mieloblastică
- DD. Eritroleucemia
- EE. Leucemia acută promielocitară
32S 182. Manifestările clinice ale neuroleucemiei depind de:
- AA. Varianta leucemiei acute
- BB. Numărul celulelor blastice în măduva osaoasă
- CC. Numărul celulelor blastice în sângele periferic
- DD. Vârsta bolnavului
- EE. Zona afectată a sistemului nervos central şi de gradul de infiltraţie specifică leucemică a sistemului nervos central
33S 183. Neuroleucemia mai frecvent se dezvoltă în:
- AA. Leucemia acută limfoblastică la copii
- BB. Leucemia acută mieloblastică
- CC. Leucemia acută monoblastică
- DD. Leucemia acută promielocitară
- EE. Eritromieloză
34S 184. Pentru diagnosticul neuroleucemiei are importanţă:
- AA. Numărul celulelor blastice în sângele periferic
- BB. Numărul celulelor blastice în măduva oaselor de 20% şi mai mult
- CC. Reacţia PAS – pozitivă
- DD. Depistarea celulelor blastice în lichidul cefalorahidian
- EE. Varianta limfoblastică a leucemiei acute
35185. Care din următoarele afirmaţii nu este corectă:
- AA. Dezvoltarea leucemidelor subcutanate e caracteristică pentru leucemia monoblastică acută
- BB. Leucemia limfoblastică acută se întâlneşte numai la copii
- CC. Leucemia promielocitară acută frecvent se complică cu sindromul CID
- DE. Profilaxia neuroleucemiei e obligatorie în leucemia limfoblastică acută
- ED. În leucemiile acute e posibilă o remisiune îndelungată
36S 186. În diagnosticul leucemiei acute cea mai mare importanţă are:
- AA. Depistarea celulelor blastice în sângele periferic
- BB. Prezenţa osalgiilor
- CC. Apariţia semnelor sindromului hemoragic
- DD. Angina necrotică
- EE. Dezvoltarea neuroleucemiei
37187. Cât timp trebuie de tratat leucemia acută:
- AA. Până la obţinerea remisiunei complete
- BB. Timp de un an
- CC. Timp de 1,5 ani
- DD. Toată viaţa
- EE. În prezenţa remisiunei clinico-hematologice completă timp de 2-3 ani
38S 188. În cazurile de osteodistrucţie la bolnavii de mielom multiplu
metoda de elecţie în tratament este- AA. Monochimioterapie
- BB. Polichimioterapie
- CC. Radioterapie
- DD. Plazmafereza
- EE. Transfuziile de masă eritrocitară
39S 189. Substratul morfologic al mielomului multiplu este:
- AA. Celule blastice
- BB. Limfocite mature
- CC. Celulele plasmatice malignizate
- DD. Celulele seriei granulocitare în diferite stadii de maturaţie
- EE. Monocite
40190. Pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de mielom multiplu are importanţă:
- AA. Analiza generală a sângelui
- BB. Radiografia oaselor
- CC. Analiza generală a urinei
- DD. Analiza biochimică a sângelui
- EE. Punctatul sternal cu depistarea celulelor mielomice în măduva oaselor
41191. Care afirmaţie este incorectă referitor la mielomul multiplu:
- AA. Dureri în oase
- BB. Slăbiciune, vertijii, e posibilă somnolenţă
- CC. Sindromul hemoragic e obligator
- DD. E posibilă dezvoltarea tumorii în regiunea oaselor
- EE. Sunt posibile fracturi compresive ale vertebrelor
42S 192. Pentru inhibarea factorului activator al celulelor osteoclastice în scopul micşorării osteolizei se foloseşte:
- AA. Ciclofosfan
- BB. Melfalan
- CC. Radioterapie
- DD. Prednizolon doze mici (15-20 mg)
- EE. Plasmafereza
43193. În scopul micşorării hipercalciemiei se foloseşte:
- AA. Bonefos
- BB. Ciclofosfan
- CC. Melfalan
- DD. Vincristin
- EE. Plasmafereza
44S 194. Care celulă hematopoietică se afectează primar în eritremie:
- AA. Celula blastică
- BB. Celula stem
- CC. Celula predecesoare mielopoiezei
- DD. Eritroblast
- EE. Eritrocit
45195. Substratul morfologic al tumorii în eritremiei este:
- AA. Hiperplazia a două rânduri de elemente hematopoietice
- BB. Hiperplazia a trei rânduri de elemente hematopoietice, preponderant eritroid
- CC. Infiltrarea blastică a măduvei oaselor
- DD. Lipsa proliferării eritrocitare
- EE. Lipsa proliferării megacariocitare
46196. Sindromul clinic principal al eritremiei este:
- AA. Sindromul neurologic
- BB. Sindromul infecţios
- CC. Limfadenopatie
- DD. Sindromul pletoric
- EE. Sindromul sideropenic
47S 197. Care din afirmaţii referitor la eritremie este corectă:
- AA. Debut brusc şi evoluţie accelerată
- BB. Îmbolnăviri frecvente ale persoanelor de vârstă tânără
- CC. Sunt caracteristice complicaţii infecţioase frecvente
- DD. E posibilă mărirea ganglionilor limfatici periferici
- EE. Confirmarea diagnosticului e posibilă numai după examinarea histologică a măduvei oaselor prin metoda trepanobiopsiei
48198. Pentru diagnosticul eritremiei la trepanobiopsie trebuie să se depisteze:
- AA. Fibroză
- BB. Panmieloză
- CC. Scăderea numărului elementelor hematopoietice în măduva oaselor
- DD. Substituirea măduvei oaselor cu ţesut adipos
- EE. Substituirea măduvei oaselor cu metastaze canceroase
49S 199. Cauza pruritului cutanat în eritremie este:
- AA. Reacţia alergică
- BB. Afectarea specifică a pielii
- CC. Dezvoltarea complicaţiilor infecţioase
- DD. Sindromul hemolitic
- EE. Producerea mai sporită a histaminei de către bazofile şi mastocite
50S 200. Confirmarea definitivă a diagnosticului de eritremie e posibilă prin:
- AA. Biopsia ganglionului limfatic
- BB. Examinarea măduvei oaselor prin puncţia sternală
- CC. Depistarea vitezei de sedimentare a hematiilor mare
- DD. Examinarea măduvei oaselor prin trepanobiopsie
- EE. Tomografia computerizată
Información
- Descripción
- Test sobre 150-200A (Hematologie), creado por Aurica Hantea el 12/06/2022.
- Autor
- Aurica Hantea
- Idioma
- English
- Visitas
- 118
- Valoración
- Aún sin valoraciones Valora este test