Fichas
Morfopat/Micro/Macropreparate/toate
Fichas del conjunto (59)
- 1149Distrofia hidropică (vacuolară) a epiteliului tubilor renali contorţi. (Coloraţie H-E.)
1. Tub contort cu distrofie hidropică:
a. vacuole incolore în citoplasma nefrocitelor;
b. nucleul slab colorat.
2. Tub nemodificat.
3. Glomerul nemodificat.
În nefrocitele tubilor contorți se observă un număr mare de vacuole optic goale (umplute cu lichid citoplasmatic),
de formă rotundă sau ovală, situate cu precădere de-a lungul membranei bazale; nucleul celulelor este palid, iar
lumenul tubilor – îngustat; în unele piese în celule sunt prezente vacuole analogice de dimensiuni mai mari, situate
perinuclear. - 218Hialinoza arterelor lienale. (coloraţie H-E). Indicaţii:
1. Folicul limfatic.
2. Artera centrală a foliculului:
a. îngroşarea peretelui;
b. depozite de mase hialine în stratul subendotelial;
c. lumenul stenozat.
Pereții arterelor centrale ale foliculilor lienali sunt îngroșați datorită depozitelor difuze de mase hialine omogene,
colorate eozinofil, care se acumulează subendotelial; media este atrofiată; arterele secționate tangențial sau
longitudinal au aspect de tub de hialin asemănător unui tub de sticlă cu lumenul îngust.
- 325Distrofia grasă a ficatului (steatoză hepatică). (Coloraţie H-E.). Indicaţii:
1. Vacuole lipidice incolore în citoplasma hepatocitelor.
2. Travee hepatice nemodificate.
3. Triadă (arteră, venă, duct biliar).
4. Vena centrală.
Citoplasma hepatocitelor conține numeroase vacuole rotunde sau ovale, de diferite mărimi (steatoză
microveziculară sau macroveziculară), optic goale, fără o membrană limitantă, localizate preponderent în porțiunea
centrală a lobulului hepatic (steatoză centrolobulară) sau la periferia lobulului (steatoză periferică), sau difuz,
ocupând întreg lobulul (steatoză difuză); în unele celule hepatice vacuolele se contopesc, formează o vacuolă mare,
nucleul fiind împins spre periferie, iar hepatocitul devine asemănător cu celula grasă (adipocitul). Poate surveni
ruptura membranelor hepatocitelor şi formarea unor chisturi lipidice
- 423Lipomatoza inimii. (coloraţie H-E).
Indicaţii:
1. Fascicule de ţesut celuloadipos, care infiltrează muşchiul cardiac.
2. Fibre musculare atrofiate.
În preparat se observă grupuri de celule adipoase (adipocite), care infiltrează miocardul, disociind fasciculele de
fibre musculare, dintre care cea mai mare parte sunt atrofiate
- 5—№ 6. Hialinoza valvulei mitrale (valvulopatie mitrală reumatică).
Cuspidele valvulei mitrale sunt îngroșate, deformate, concrescute între ele, de consistență densă,
culoare albicioasă, netransparentă, coardele tendinoase sunt îngroșate și scurtate; orificiul
atrioventricular stâng este redus, strâmtat.
- 618Hialinoza arterelor lienale. (coloraţie H-E). Indicaţii:
1. Folicul limfatic.
2. Artera centrală a foliculului:
a. îngroşarea peretelui;
b. depozite de mase hialine în stratul subendotelial;
c. lumenul stenozat.
Pereții arterelor centrale ale foliculilor lienali sunt îngroșați datorită depozitelor difuze de mase hialine omogene,
colorate eozinofil, care se acumulează subendotelial; media este atrofiată; arterele secționate tangențial sau
longitudinal au aspect de tub de hialin asemănător unui tub de sticlă cu lumenul îngust. - 725Distrofia grasă a ficatului (steatoză hepatică). (Coloraţie H-E.).
Citoplasma hepatocitelor conține numeroase vacuole rotunde/ovale, de diferite mărimi (steatoză
microveziculară/macroveziculară), optic goale, fără o membrană limitantă, localizate preponderent în porțiunea
centrală a lobulului hepatic ( centrolobulară) sau la periferia lobulului ( periferică), sau difuz,
ocupând întreg lobulul ( difuză); în unele celule hepatice vacuolele se contopesc, formează o vacuolă mare,
nucleul fiind împins spre periferie, iar hepatocitul devine asemănător cu celula grasă (adipocitul). Poate surveni
ruptura membranelor hepatocitelor şi formarea unor chisturi lipidice - 823Lipomatoza inimii. (coloraţie H-E).
Indicaţii:
1. Fascicule de ţesut celuloadipos, care infiltrează muşchiul cardiac.
2. Fibre musculare atrofiate.
În preparat se observă grupuri de celule adipoase (adipocite), care infiltrează miocardul, disociind fasciculele de
fibre musculare, dintre care cea mai mare parte sunt atrofiate. - 9—№ 6. Hialinoza valvulei mitrale (valvulopatie mitrală reumatică).
Cuspidele valvulei mitrale sunt îngroșate, deformate, concrescute între ele, de consistență densă,
culoare albicioasă, netransparentă, coardele tendinoase sunt îngroșate și scurtate; orificiul
atrioventricular stâng este redus, strâmtat.
Funcţia valvulei este grav alterată, se dezvoltă valvulopatia cardiacă: stenoza sau insuficiența
mitrală, sau, mai frecvent, boala mitrală cu predominanța stenozei sau a insuficienței valvulare. Se
poate complica cu insuficiență cardiacă, edem pulmonar, bronhopneumonie, tromboză intracardiacă,
tromboembolii, infarcte etc. Se întâlnește îndeosebi în reumatism (reumocardită), ca o consecință a
intumescenței fibrinoide a țesutului conjunctiv al aparatului valvular. - 10—№ 19. Lipomatoza inimii.
Inima este mărită în dimensiuni, sub epicard se văd depozite de grăsimi, care înconjoară inima ca un
manșon; aceste manifestări sunt mai pronunțate în regiunea ventriculului drept, a cărui grosime poate
atinge 1-2 cm (grosimea normală este de 2-3 mm).Lipomatoza inimii se întâlnește în obezitate (micropreparatrul № 23). Forța de contracție a
miocardului este mai redusă, ceea ce poate duce la insuficiență cardiacă progresantă; devine posibilă
chiar și ruptura peretelui ventriculului drept, cu tamponarea sacului pericardic și moarte subită.
Trebuie menționat că obezitatea (inclusiv lipomatoza inimii) este unul dintre factorii de risc ai bolii
ischemice a cordului (cardiopatiei ischemice).
- 11—Fibroleiomiom uterin.
În peretele uterin se observă noduli tumorali solitari sau multipli, de diferite dimensiuni de la 1-2 cm
până la dimensiuni foarte mari, bine delimitați, de consistență densă, localizați subseros, intramural (în
grosimea peretelui uterin) sau submucos; pe secțiune au structură fibrilară, fasciculele musculare de
culoare roz și fibroconjunctive de culoare albicioasă sunt repartizate neordonat, în vârtejuri (atipie
tisulară). Pot fi modificări secundare: hemoragii, focare de necroză, cavități chistice, focare de
hialinoză, în care are loc fuzionarea și omogenizarea fasciculelor colagenice; aceste focare au aspect
neted, lucios, culoarea albă.
Leiomiomul este o tumoare benignă de origine musculară, care se dezvoltă din țesutul muscular
neted propriu-zis sau din pereții vaselor sanguine. Deoarece paralel cu proliferarea parenchimului
muscular are loc și proliferarea stromei fibroconjunctive, este mai corectă denumirea de fibroleiomiom.
Leiomiomul este cea mai frecventă tumoare benignă a uterului, se manifestă clinic prin hemoragie
uterină (metroragie)
- 12—. 180.Hemosideroza rinichiului. (coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Glomerul.
2. Granule de hemosiderină în citoplasma nefrocitelor tubilor contorţi.
3. Granule de hemosiderină în lumenul tubului.
4. Tub nemodificat.
În celulele epiteliale ale tubilor renali contorți se observă granule de hemosiderină de culoare
brună, care se găsesc pe alocuri și în lumenul tubilor.
- 13—№ 135. Ficatul în icter mecanic. (coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Ducturi biliare dilatate, umplute cu pigmenţi biliari.
2. Acumulări de bilă în lumenul capilarelor biliare intralobulare.
3. Granule de pigmenţi biliari în citoplasma hepatocitelor.
Canaliculii biliari și unele ducturi interlobulare sunt dilatate, în lumenul lor se observă
coagulate de bilă de culoare brună („trombi” biliari), iar în citoplasma unor hepatocite – granule
de pigment biliar; pe alocuri în centrul lobulilor hepatici sunt prezente focare de necroză a
hepatocitelor, îmbibate cu bilă.
- 14—№ 135. Ficatul în icter mecanic. (coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Ducturi biliare dilatate, umplute cu pigmenţi biliari.
2. Acumulări de bilă în lumenul capilarelor biliare intralobulare.
3. Granule de pigmenţi biliari în citoplasma hepatocitelor.
Canaliculii biliari și unele ducturi interlobulare sunt dilatate, în lumenul lor se observă
coagulate de bilă de culoare brună („trombi” biliari), iar în citoplasma unor hepatocite – granule
de pigment biliar; pe alocuri în centrul lobulilor hepatici sunt prezente focare de necroză a
hepatocitelor, îmbibate cu bilă.
- 15—№ 163. Metastază de melanom în rinichi. (coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Nodul tumoral metastatic.
2. Celule tumorale cu granule de melanină.
3. Parenchimul renal adiacent atrofiat.
În preparat cu ochiul liber se observă un focar de culoare maronie, la obiectivul mic prezintă o
masă celulară, constituită din celule tumorale polimorfe de tip epitelioid, se întâlnesc celule
gigante, cu nuclee intens colorate, figuri de mitoză, majoritatea celulelor conțin granule de
melanină; nodul tumoral metastatic este bine delimitat de țesutul renal adiacent atrofiat
- 16—№ 197a. Calcinoza metastatică a miocardului. (coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Depozite focale de săruri de calciu.
2. Miocardul adiacent.
În preparat se observă multiple focare mici de depuneri granulare pulverulente de săruri de
calciu, colorate cu hematoxilină în albastru-violet. Depozitarea sărurilor de calciu are loc atât în
sarcoplasma cardiomiocitelor, cât și în stroma miocardului.
- 17—№ 76. Calculi în vezica biliară.
În vezica biliară sunt multipli calculi de diferite dimensiuni de la câțiva mm până la câțiva cm,
cu suprafața netedă, șlefuită (calculi fațetați) sau rugoasă, culoarea galbenă, măslinie sau neagră,
peretele vezical este îngroșat, sclerozat.
- 18—№ 87. Calculi în bazinetul renal.
Bazinetul renal și calicele sunt dilatate, conțin multipli calculi, unii sunt liberi, alții -
concrescuți cu peretele bazinetal/caliceal, dimensiunile de la 2-3 mm până la 1-2 cm, suprafața
netedă, șlefuită (calculi fațetați) sau neregulată, rugoasă, uneori cu ramificări, care capătă forma
bazinetului și calicelor - calculi coraliformi, culoarea albă, galbenă sau brună în dependență de
compoziția chimică.
- 19—№ 75. Metastaze de melanom în ficat.
Pe suprafața ficatului, sub capsulă și pe secțiune se observă multipli noduli tumorali de diferite
dimensiuni de culoare maronie-neagră, țesutul hepatic adiacent cu semne de steatoză.
- 20—№ 6. Infarct lienal. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Zona de necroză fără nuclee (carioliză).
2. Zona de demarcaţie:
a) vase hiperemiate;
b) infiltraţie leucocitară.
3. Ţesut lienal normal.
În preparat se observă o zonă omogenă, astructurată, colorată eozinofil în roz (detritus), celulele sunt
fragmentate sau dezintegrate (citorexis şi citoliză), nucleele absente (carioliză); la periferia acestei
zone pot fi fragmente de nuclee dezintegrate (cariorexis); dintre structurile inițiale în zona de infarct se
păstrează doar traveele conjunctive slab colorate; la periferia infarctului se observă o zonă de edem,
hiperemie a vaselor sanguine și infiltrație cu leucocite neutrofile - inflamație de demarcație, care
delimitează zona de necroză; țesutul lienal adiacent este hiperemiat.
- 21—№ 81. Necroza cazeoasă a nodulului limfatic în tuberculoză. (coloraţie H-E).
Indicaţii:
1. Focarul de necroză cazeoasă.
2. Infiltrat inflamator (limfocite, celule epitelioide, cellule gigante).
În preparat cu ochiul liber se vede o zonă extinsă de culoare roz-roșie, la obiectivul mic
această zonă este omogenă, microgranulară, astructurată, colorată intens eozinofil, nucleele
lipsesc (carioliză), la periferia focarului de necroză pot fi observate fragmente de nuclee
(cariorexis); în țesutul înconjurător se relevă granuloame tuberculoase în stadiu de fibroză, se
întâlnesc celule gigante polinucleate Langhans.
- 22????№ 153. Pancreonecroză. (coloraţie H-E).
Indicaţii:
1. Focar de necroză a ţesutului glandular.
2. Focar de necroză a ţesutului adipos.
3. Ţesutul pancreatic adiacent.
În preparat se relevă focare de necroză a parenchimului pancreatic colorate intens, în care
structura este ștearsă, elementele structurale sunt dezintegrate, resturile necrotice sunt infiltrate cu
leucocite neutrofile, se observă fragmente de nuclee (cariorexis), în focarele de necroză a
țesutului adipos intrapancreatic adipocitele necrozate au citoplasma colorată bazofil, sunt
tumefiate și prost conturate, țesutul pancreatic înconjurător este edemațiat, hiperemiat.
- 23—№ 153. Pancreonecroză. (coloraţie H-E).
Indicaţii:
1. Focar de necroză a ţesutului glandular.
2. Focar de necroză a ţesutului adipos.
3. Ţesutul pancreatic adiacent.
În preparat se relevă focare de necroză a parenchimului pancreatic colorate intens, în care
structura este ștearsă, elementele structurale sunt dezintegrate, resturile necrotice sunt infiltrate cu
leucocite neutrofile, se observă fragmente de nuclee (cariorexis), în focarele de necroză a
țesutului adipos intrapancreatic adipocitele necrozate au citoplasma colorată bazofil, sunt
tumefiate și prost conturate, țesutul pancreatic înconjurător este edemațiat, hiperemiat.
- 24—№ 2. Necroza epiteliului tubilor renali contorţi. (colorație H-E.).
Indicaţii:
1. Tub necrotizat.
a) celule epiteliale lipsite de nuclee (carioliză);
b) lumenul stenozat.
2. Tub nemodificat.
3. Glomerul nemodificat.
Celulele epiteliale ale tubilor contorți proximali și distali sunt tumefiate, nu conțin nuclee
(carioliză), citoplasma este omogenizată, de culoare roz (eozinofilă); lumenul tubilor este
îngustat, iar în unii lipsește complet din cauza obturării cu mase de detritus celular (plasmorexis
şi plasmoliză); vasele sanguine sunt dilatate și hiperemiate, structura celulară a glomerulilor, a
anselor Henle şi a tubilor colectori se păstrează.
- 25—№ 141. Infarct ischemic lienal.
Pe suprafața de secțiune a splinei se observă focare de necroză de formă triunghiulară (conică),
de culoare alb-gălbuie și consistență densă, bine delimitate de țesutul adiacent, având baza
orientată spre capsula organului și vârful spre hil (datorită ramificării „în evantai” a arterei
lienale); capsula este acoperită cu depozite de fibrină (inflamație fibrinoasă), ceea ce provoacă
clinic dureri în hipocondrul stâng
- 26—№ 151. Gangrena uscată a mîinii (piciorului).
Țesuturile moi ale piciorului (mâinii) sunt uscate, zbârcite, mumifiate, de culoare neagră,
consistență densă; între țesutul viabil și zona de gangrenă se evidențiază linia de demarcație
(inflamație de demarcație).
- 27—№ 131. Pancreonecroză (pancreatită necrotică acută).
În pancreas pe observă focare de hemoragii de culoare roșie-închisă și focare de necroză a
țesutului adipos atât intra- cât și peripancreatic de culoare alb-gălbuie, care au aspect de stearină
(focare de steatonecroză).
- 28—№ 43. Necroză cazeoasă în tuberculoză (pneumonie cazeoasă).
În plămân se observă o zonă extinsă, neaerată, de culoare alb-gălbuie, cu aspect friabil,
sfărâmicios, asemănătoare cu brânza uscată, de aici și denumirea de pneumonie cazeoasă (lat.
caseum – brânză). Necroza cazeoasă este caracteristică pentru tuberculoză. Pneumonia cazeoasă
se întâlnește mai frecvent în tuberculoza secundară, dar poate fi și în cea primară. Pe pleură sunt
depozite de fibrină. Masele cazeoase pot fi supuse lizei purulente și lichefierii cu apariția unor
cavități de descompunere – caverne (tuberculoza cavernoasă).
- 29—№ 13. Cicatrice postinfarctică în miocard (cardioscleroză macrofocală postinfarctică).
Pe secțiunea peretelui ventriculului stâng se observă o zonă de țesut fibroconjunctiv cicatricial,
de culoare alb-cenușie, cu aspect cartilaginos, consistență dură, peretele ventriculului este
hipertrofiat.
Cardioscleroza macrofocală este o consecință a infarctului miocardic, apare în urma organizării
zonei de infarct, care se produce în decurs de 6-7 săptămâni de la debutul bolii. În zona cicatricei
postinfarctice se pot depozita săruri de calciu, în mușchiul cardiac adiacent se observă
hipertrofie compensatorie. Complicațiile posibile: insuficiență cardiacă congestivă, tulburări de
ritm și de conducere, anevrism cardiac cronic.
- 30—№ 38. Hiperplazia simplă a endometrului. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Glande endometriale alungite, cu aspect şerpuitor.
2. Glande dilatate chistic.
3. Stroma endometrului.
Endometrul este îngroșat, conține numeroase glande de dimensiuni inegale și formă neregulată,
unele mici, altele alungite, având aspect șerpuitor sau dilatate chistic; celulele epiteliale
glandulare sunt de tip columnar, cu nuclee alungite, hipercrome, stroma este bogată în fibroblaști,
glandele predomină asupra stromei.
- 31—38. Hiperplazia simplă a endometrului. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Glande endometriale alungite, cu aspect şerpuitor.
2. Glande dilatate chistic.
3. Stroma endometrului.
Endometrul este îngroșat, conține numeroase glande de dimensiuni inegale și formă neregulată,
unele mici, altele alungite, având aspect șerpuitor sau dilatate chistic; celulele epiteliale
glandulare sunt de tip columnar, cu nuclee alungite, hipercrome, stroma este bogată în fibroblaști,
glandele predomină asupra stromei.
- 32—№ 35. Ţesut de granulaţie. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1.Vase cu pereţi subţiri.
2.Celulele ţesutului de granulaţie (macrofage, leucocite, limfocite, plasmocite, fibroblaşti).
În preparat este o secțiune din țesut de granulație, bogat în vase sanguine de calibru mic, cu pereții subțiri,
inclusiv capilare, printre care se găsesc multiple elemente celulare: macrofage, leucocite polimorfonucleare,
limfocite, plasmocite, fibroblaști, vasele sanguine sunt dilatate, hiperemiate.
- 33—№ 150. Cardioscleroză macrofocală postinfarctică (Colorație tricromă Masson).
Indicaţii:
1. Fascicule de ţesut fibroconjunctiv.
2. Cardiomiocite hipertrofiate.
În preparat se observă focare extinse de țesut fibroconjunctiv cicatricial, fibrele colagene sunt
colorate în albastru, cardiomiocitele - în roșu, nucleele – negre; țesutul conjunctiv este sărac în
vase sanguine și elemente celulare, pe alocuri omogenizat, hialinizat. Cardiomiocitele localizate
imediat în jurul cicatricei sunt hipertrofiate, diametrul mărit, nucleele mari, de formă neregulată.
- 34—№ 36. Hipertrofia compensatorie a miocardului. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Cardiomiocite hipertrofiate.
2. Nuclee mărite în dimensiuni, intens colorate.
3. Cardiomiocite nemodificate.
4. Stroma fibroconjunctivă a miocardului.
Cea mai mare parte a cardiomiocitelor sunt mărite în volum, nucleele la fel mărite, colorate
intens bazofil (hipercromatoză), au formă neregulată, printre cardiomiocite se observă fascicule
subțiri de țesut conjunctiv fibrilar.
- 35—№ 36. Hipertrofia compensatorie a miocardului. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Cardiomiocite hipertrofiate.
2. Nuclee mărite în dimensiuni, intens colorate.
3. Cardiomiocite nemodificate.
4. Stroma fibroconjunctivă a miocardului.
Cea mai mare parte a cardiomiocitelor sunt mărite în volum, nucleele la fel mărite, colorate
intens bazofil (hipercromatoză), au formă neregulată, printre cardiomiocite se observă fascicule
subțiri de țesut conjunctiv fibrilar.
- 36—II. Macropreparate:
№ 4. Hipertrofia ventriculului stâng al inimii.
Dimensiunile și masa inimii sunt mărite, peretele ventriculului stâng îngroșat considerabil, grosimea până la
2,0- 2,5 cm (grosimea normală 1,0-1,2 cm); sunt măriți în dimensiuni și mușchii papilari și trabeculari,
masa inimii poate atinge 600-1000 g (masa normală 260-280 g).
- 37—№ 5. Hipertrofia ventriculului drept al inimii.
Peretele ventriculului drept este îngroșat, are grosimea până la 1-1,5 cm (norma - 2-3 mm), consistența
dens-elastică, mușchii papilari și trabeculari sunt măriți în volum.
- 38—№ 90. Hipertrofia peretelui vezicii urinare în adenom de prostată.
Peretele vezicii urinare este îngroșat, hipertrofiat, mucoasa are aspect trabecular; prostata este
mărită în dimensiuni, suprafața nodulară, consistență densă, proeminează în cavitatea vezicii
urinare.
- 39—№ 20. Atrofia brună a inimii.
Inima este micșorată în dimensiuni și masă, are o culoare brună, epicardul nu conține țesut
adipos, arterele coronariene proeminează sub epicard, având aspect șerpuitor; se observă
discordanța dintre dimensiunile mult mai mici ale inimii comparativ cu vasele magistrale (aorta și
artera pulmonară).
- 40—№ 88. Hidronefroză.
Bazinetul renal și calicele sunt dilatate, mucoasa îngroșată, sclerozată, parenchimul renal efilat,
atrofiat.
Hidronefroza (uronefroza) – acumularea excesivă de urină în bazinetul renal, care duce la atrofia prin
compresiune a țesutului renal. Dacă procesul este unilateral atrofia poate avansa până la dispariția
totală a parenchimului renal, rinichiul transformându-se într-un sac cu pereții subțiri, doar la
examenul microscopic în pereți se pot depista careva resturi de țesut renal atrofiat și sclerozat. Cauza
principală a hidronefrozei sunt calculii renali (urolitiaza/nefrolitiaza), care provoacă obstrucția
ureterului, retenția urinei și dilatarea bazinetului și calicelor. Se poate întâlni în cazul compresiunii
ureterului de tumori, aderențe.
- 41—№ 123. Hidrocefalie.
Creierul este mărit în dimensiuni, ventriculele laterale considerabil dilatate, țesutul cerebral atrofiat.
Hidrocefalia – acumularea excesivă a lichidului cefalorahidian în sistemul ventricular, cauza fiind
stenoza găurii Monro și a apeductului Sylvius, a găurilor Magendie și Luschka. În așa cazuri sistemul
ventricular nu comunică cu spațiul subarahnoidian (hidrocefalie necomunicantă), are loc retenția
lichidului cefalorahidian în ventricule, creșterea presiunii intraventriculare și intracraniene și atrofia
prin compresiune a țesutului cerebral. Se poate dezvolta în urma leptomeningitelor, tumorilor
encefalice, traumatismelor SNC. Se întâlnește și hidrocefalie comunicantă, cauzată de hiperproducția
de lichid cefalorahidian, de ex., în papilom al plexurilor coroide sau de reabsorbția redusă a lichidului
ca urmare a leptomeningitelor, hemoragiilor subarahnoidiene și a. Hidrocefalia poate fi o malformație
congenitală a sistemului nervos central
- 42—№ 10. Hiperemia venoasă (congestia) cronică a ficatului (ficat muscad). (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Vena centrolobulară dilatată, congestinată.
2. Porţiunile centrale ale capilarelor sinusoidale dilatate, congestionate.
3. Cordoanele hepatice atrofiate din centrul lobulului.
4. Cordoanele hepatice şi capilarele sinusoidale nemodificate de la periferia lobulului.
În centrul lobulilor hepatici structura trabeculară este ștearsă, în jurul venelor centrale sunt hemoragii
(„lacuri de sânge”), venele dilatate, congestionate, porțiunile adiacente ale capilarelor sinusoidale
destinse, pline cu eritrocite, majoritatea hepatocitelor sunt distruse (necroză), iar cele care s-au păstrat
sunt atrofiate, se observă macrofage cu granule de hemosiderină; în zonele periferice traveele hepatice
au aspect obișnuit, sinusoidele nu sunt congestionate, în unele hepatocite este distrofie lipidică (steatoză
micro-macroveziculară).
- 43—№ 10. Hiperemia venoasă (congestia) cronică a ficatului (ficat muscad). (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Vena centrolobulară dilatată, congestinată.
2. Porţiunile centrale ale capilarelor sinusoidale dilatate, congestionate.
3. Cordoanele hepatice atrofiate din centrul lobulului.
4. Cordoanele hepatice şi capilarele sinusoidale nemodificate de la periferia lobulului.
În centrul lobulilor hepatici structura trabeculară este ștearsă, în jurul venelor centrale sunt hemoragii
(„lacuri de sânge”), venele dilatate, congestionate, porțiunile adiacente ale capilarelor sinusoidale
destinse, pline cu eritrocite, majoritatea hepatocitelor sunt distruse (necroză), iar cele care s-au păstrat
sunt atrofiate, se observă macrofage cu granule de hemosiderină; în zonele periferice traveele hepatice
au aspect obișnuit, sinusoidele nu sunt congestionate, în unele hepatocite este distrofie lipidică (steatoză
micro-macroveziculară).
- 44—Indicaţii:
1. Aglomerări de sideroblaşti şi siderofage în lumenul şi pereţii alveolelor.
2. Vase dilatate, congestionate în septurile interalveolare.
3. Septurile interalveolare îngroşate, sclerozate.
Septurile interalveolare sunt îngroșate, sclerozate, venele și capilarele septale dilatate, congestionate,
cu pereții îngroșați; în alveole se observă aglomerări de celule fagocitare (macrofage alveolare)
încărcate cu granule de hemosiderină de culoare brună (sideroblaști și siderofage); o parte din alveole
conțin lichid de edem colorat eozinofil, eritrocite întregi sau resturi de eritrocite dezintegrate.
- 45—№ 1. Infarct hemoragic pulmonar. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Zona infarctului:
a. septuri interalveolare necrotizate;
b. aglomerări de eritrocite hemolizate în lumenul alveolar.
2. Ţesutul pulmonar adiacent cu stază venoasă şi edem.
Cu ochiul liber în piesă se observă o zonă neaerată, la obiectivul mic în această zonă alveolele sunt
umplute cu eritrocite extravazate, majoritatea eritrocitelor hemolizate, colorate eozinofil, în unele
alveole se observă grupuri de siderofage, septurile alveolare sunt necrozate, celulele anucleate
(carioliză), colorate intens eozinofil; în țesutul pulmonar adiacent semne de congestie venoasă cronică.
- 46—№ 5. Infarct renal. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Zona de infarct: a. glomerul necrotizat;
b. tub necrotizat.
2. Zona de demarcaţie: a. vase hiperemiate;
b. hemoragii.
3. Ţesut renal adiacent: a. glomerul nemodificat;
b. tub nemodificat.
În preparat se determină o zonă de necroză, în care s-au păstrat siluetele glomerulilor și tubilor,
colorate eozinofil, dar nu sunt nuclee (carioliză), la periferia acestei zone sunt vase hiperemiate,
hemoragii, infiltrație leucocitară (lizereul hemoragic și inflamație de demarcație), țesutul renal
adiacent are structură normală.
- 47—№ 71. Hiperemia venoasă (congestia) cronică a ficatului (ficat muscad).
Ficatul este mărit în dimensiuni și masă, are capsula extinsă, netedă, consistența crescută, marginea
anterioară rotunjită, pe secțiune cu aspect pestriț, asemănător miezului nucii muscad datorită alternanței
focarelor mici punctiforme de culoare roșie închisă a zonelor centrale ale lobulilor cu altele de culoare
maronie (culoarea obișnuită a parenchimului hepatic) sau puțin gălbuie datorită steatozei hepatocitelor - a
zonelor periferice ale lobulilor (dimensiunile lobulului hepatic sunt de ~2×0,7 mm).
- 48—№ 141. Infarct ischemic lienal.
Zona de infarct este bine delimitată, are formă de con cu vârful spre hil și baza spre capsulă, culoare albgălbuie, consistență densă (necroză coagulativă), pe capsulă sunt depozite de fibrină.
Cauza mai frecventă este tromboza sau tromboembolia arterei lienale. Se întâlnește în endocardita
reumatismală sau infecțioasă, leucoze, cardiopatia ischemică, ateroscleroză etc.
Forma conică şi culoarea albă sunt determinate de tipul magistral de vascularizare a splinei cu circulația
colaterală săracă, ceea ce exclude posibilitatea pătrunderii sângelui în zona de ischemie prin colaterale.
Consecinţa mai frecventă este organizarea şi cicatrizarea infarctului cu deformarea splinei.
- 49—№ 38. Infarct hemoragic pulmonar.
Zona infarctului are formă de con cu baza spre pleură, culoarea roşie-închisă, consistența densă, este
compact, neaerat, plin cu sânge, pe pleură se observă depozite fibrinoase.
Cauza infarctului pulmonar este obstrucția unui ram al arterei pulmonare prin tromboză sau embolie (cu
punct de plecare din sistemul venos periferic, îndeosebi din venele membrelor inferioare).
Clinic infarctul pulmonar se manifestă prin hemoptizie (prezenţa sângelui în spută) şi frecătură pleurală la
auscultaţie.
Consecinţa obişnuită a infarctului pulmonar este organizarea (cicatrizarea). Complicaţiile posibile:
pneumonie postinfarctică, abces pulmonar, empiem pleural, pneumotorax, gangrena pulmonară.
- 50—№ 9. Infarct miocardic.
În peretele ventriculului stâng pe secțiune se observă o zonă de culoare alb-gălbuie de formă neregulată,
înconjurată de hemoragii (infarct alb ischemic cu lizereu hemoragic), consistența zonei de infarct este flască
(miomalacie).
În majoritatea absolută a cazurilor infarctul miocardic se produce pe fond de ateroscleroză stenozantă a
arterelor coronariene, cauzele nemijlocite fiind tromboza, angiospasmul sau tromboembolia. Este principala
formă de cardiopatie ischemică. Importanța clinică şi efectele infarctului miocardic depind de localizarea şi
extinderea lui.
Consecința cea mai frecventă este organizarea (cicatrizarea) zonei de necroză - cardioscleroză macrofocală
postinfarctică.
- 51—№ 4. Tromb roşu recent în venă. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Peretele venei.
2. Trombul în lumenul vasului:
a) filamente de fibrină;
b) eritrocite hemolizate.
Secțiune transversală prin venă, lumenul este obturat cu un tromb, constituit dintr-o rețea de
filamente și mase omogene de fibrină colorate eozinofil, în ochiurile căreia se găsesc elemente
figurate ale sîngelui, predominant eritrocite hemolizate. Trombul aderă la intima vasului.
- 52—№ 140. Embolia celulară (canceroasă) a vaselor limfatice pulmonare. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Vas limfatic dilatat.
2. Embol celular (celule canceroase) în lumenul vasului limfatic.
3. Venă.
4. Alveole pulmonare.
Vasele limfatice pulmonare, care însoțesc vasele sanguine, sunt dilatate, în lumenul lor sunt prezente
aglomerări de celule canceroase (emboli celulari)
- 53—№ 101. Embolia microbiană a vaselor renale. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Emboli microbieni în lumenul capilarelor glomerulare.
2. Focar de necroză în jurul embolului microbian.
3. Aglomerări de leucocite neutrofile (abces).
4. Glomerul nemodificat.
În unii glomeruli sunt prezente aglomerări de microbi (emboli microbieni), colorate intens bazofil
(au aspect de pete de cerneală), în jurul cărora se determină modificări necrotice (carioliză) și
aglomerări de leucocite neutrofile (abcese metastatice); embolii microbieni se observă și în lumenul
unor arteriole aferente și în vene; în unele piese se găsesc mase microbiene în lumenul tubilor colectori
în stratul medular al rinichiului.
- 54—№ 13. Hemoragii punctiforme prin diapedeză în ţesutul cerebral. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Aglomerări de eritrocite (focarul hemoragic).
2. Vas sanguin.
3. Ţesutul cerebral.
În țesutul cerebral se observă aglomerări de eritrocite (focare hemoragice), pe alocuri dispuse inelar
(în formă de manșon) în jurul vaselor sanguine de calibru mic; integritatea pereților vaselor sanguine
este păstrată.
- 55—№ 3. Tromboza parietală a aortei.
Intima aortei este neregulată, rugoasă, cu multiple îngroșări ale peretelui (plăci aterosclerotice) și ulcerații,
acoperite cu mase ateromatoase de culoare galbenă; este prezent un tromb parietal, aderent la intimă, de culoare
roșie-închisă, consistență densă, suprafața gofrată.
- 56—№ 37. Tromboembolia arterei pulmonare.
În trunchiul comun al arterei pulmonare sau la nivelul bifurcației se observă fragmente de trombi de formă
cilindrică, cu diametrul de 0,5-1,0 cm, culoarea roșie închisă, care nu aderă la peretele vasului (tromboemboli); la
nivelul bifurcației trombii obturează orificiile ambelor artere pulmonare, avînd aspect de „călăreț în șa”.
- 57—№ 42. Metastaze de cancer în plămân.
În plămîn sub pleură și pe secțiune se observă multipli noduli tumorali de culoare albicioasă-cenușie, de formă
rotundă sau ovală, cu diametrul pînă la 3-5 cm, bine delimitați de țesutul adiacent.
- 58—№ 85. Nefrită embolică purulentă (abcese metastatice în rinichi).
Rinichiul este mărit în dimensiuni, sub capsulă se observă multiple focare diseminate de inflamație purulentă, de
culoare gălbuie, cu diametrul de 0,5-1,0 cm, care proeminează pe suprafața organului – abcese metastatice.
- 59—№ 121. Hemoragie cerebrală (hematom parenchimatos).
În creier se observă o acumulare de sînge coagulat de culoare roșie închisă (hematom), țesutul cerebral adiacent
este ramolit, de consistență flască
Información
- Descripción
- Fichas sobre Morfopat/Micro/Macropreparate/toate, creado por Mihaela Țaulean ) el 15/10/2022.
- Creado por
- Mihaela Țaulean ) · oct 2022
- Actualizado
- 15 oct 2022
- Visitas
- 1.743
- Valoración